Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la anii de scoala primara ma apuca tristetea. Stateam chiar langa scoala, ma uitam pe geam si vedeam scoala ; profesorii, directorul scolii (ce om de treaba), copiii, cand aveau nevoie de ceva, strigau la geam sau ne trimiteau rapid pana acasa ; daca erau obiecte mai de valoare de care aveam nevoie la vreo ora si nu le puteam lasa in clasa de teama….vreunei maini mai lungi, acestea erau pastrate acasa de cei care stateau aproape (ghici cine J). Nu stiu de cate ori nu m-am intors in fuga acasa pentru mereu uitam sa iau triunghiul mare verde pentru orele de matematica. Parintii mei, ca orice parinti dornici sa faca ce e mai bine pentru copiii lor vorbisera cu domnul director si ma inscrisesera la clasa A (cea mai buna J) la doamna invatatoare – sotia domnului invatator al sorei mele care in schimb preda la clasa F. Domnul invatator, un om extraordinar, un suflet magic, bland si curat caruia sora mea si parintii si in ziua de azi ii poarta o amintire extraordinara. Dar, nu intotdeauna socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ, asa ca eu, fire timida si introvertita nu ma potriveam deloc, deloc cu stilul doamnei mele invatatoare, mult mai apriga, sau poate asa o percepeau ochii si sufletul meu de copil atunci.

Dar nu despre asta vream eu sa vorbesc. De curand a inceput scoala si vuieste internetul despre acest subiect, sfaturi despre prima zi de scoala, cum sa alegi invatatoarea, scoala, cum sa pregatesti copilul, cum sa te pregatesti pe tine, experienete, zambete, fotografii….o minunatie !!!

Noi am inceput scoala anul trecut, clasa pregatitoare asadar marile emotii au fost atunci si da, tot anul – de prin februarie cand au inceput inscrierile, prioritatea numarul zero a fost scoala, cum/ce scoala sa alegem, ce invatator vom avea, cum va reusi un copil de gradinita cu nazuri in fiecare dimineata sa se adapteze la program,etc. Asadar nu am fost deloc ocoliti de toate grijile astea parintesti dar am avut marele noroc sa fim la o doamna invatatore extraordinara (#doamnaGaneaCatalina), exact asa cum trebuie, nici prea blanda, nici prea dura, cu mare daruire pentru meseria de dascal si constiinta propriei valori, implicandu-se si implicand copiii in tot soiul de activitati, proiecte, concursuri, dar in acelasi timp facand totul cu o mare lejeritate astfel incat nici copiii dar nici parintii sa nu resimta vreo presiune si lucrurile sa fie facute cu mare drag.

scoala2

Prin prisma ei, clasa pregatitoare nu a fost deloc bau-bau, dimpotriva, nu am avut nici o dimineata in care sa se agate de usa ca nu vrea sa mearga la scoala (desi se trezea cu chiu cu vai) ; nu a fost niciodata cu plans ca a gresit sau teama de da ochii cu doamna; nu a fost niciodata cu « aoleu teme » ; pentru ca doamana a respectat legea si da : in clasa zero nu a avut deloc teme pentru acasa sau teme pe vacanta ; timpul lor liber a fost timp liber ; orele au fost orele scrise in orar si proiectele au fost proiecte.

La toata aceasta stare de bine poate a contribuit un pic si entuziasmul nostru si mesajele subliminale : « ce bine e la scoala, ai o gramada de colegi noi », « faci lucruri foarte interesante » ; « participi la concursuri » ; « daca obtii rezultate bune poti lua bursa si vor fi primii bani castigati de tine » ; « ai program scurt (dupa 4 ani de gradinita pana la ora 6.30, credeti-ma ca e un maaaaare plus) ; …..

Cred ca e foarte importanat ca parintii sa aiba grija cu cei mici si sa nu ii sperie cu scoala, scoala nu este mostrul cu trei capete din povesti, in nici un caz, nu daca iti doresti sa ii placa totusi sa mearga la scoala. Aceasta e tendinta majora, provenita mai ales de la bunici : « de la anul la scoala, o iei de coada, las’ ca vezi tu ; la scoala nu mai merge asa » ; nu, scoala trebuie zugravita frumos, ca o etapa normala in viata copilului mare (atentie mare la varsta – nu trebuie incadrati in scoala copii prea mici, mai degraba mai asteptati un an, valabil mai ales pentru baieti J) cu provocari interesante, cu o alta structura. Nu trebuie nici sa spunem lucruri extraordinare si sa creem asteptari false, pentru ca atunci rezultatul va fi exact contrariul.

 

Stiu, vor spune unii, clasa pregatitoare nu e chiar scoala, e asa mai mult de acomodare, de joaca, dar eu zic ca acest an de inceput e extraordinar de important si are o importanta covarsitoare in felul in care va fi perceputa scoala de catre copil. Evident ca vor fi schimbari, ca vor exista si momente de retour en arrière, ca vom da de greu poate. Am toata nadejdea in schimb ca scoala nu va crea frustrari in inima copilului care a trait experiente placute in primul an si care a invatat ca scoala e buna, ca poate avea rezultate, ca doamna e acolo pentru ei, ca are colegi frumosi cu care se poate distra in tabara, in pauze, chiar daca e tras la raspundere cand sare calul (a facut-o si sigur o va mai face).

Si daca suntem pe mana unui dascal caruia i se face pielea de gaina la fiecare inceput de an (desi nu au trecut  « decat 25 de ani » de «prima zi de scoala» J) si care la fiecare intalnire ne ajuta si ne repeta sa incercam sa fim uniti, sa fim o echipa, sa nu stresam copiii cu notele, sa avem grija de sentimentele lor si sa nu facem din note un obiectiv mult mai mare de cat e, atunci eu zic ca sigur suntem pe maini bune !!

Un an scolar frumos, plin de experiente noi si de provocari inedite !

Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati ! 🙂

Publicités
Posted by:lauragherghe29

Une réponse sur « Prima zi de scoala »

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

w

Connexion à %s