Dupa obisnuitele predici, monoloage fara ecou (momentan) ale noastre – seara la intrarea in casa dupa multa zbenguiala, Arthur la marginea patului tinand-o pe Amyra in brațe : “unde mergem noi Bobo? ”
Bobo privirea obosita, inocenta, neintelegand dar manifestând o mare încredere, increderea in fratiorul ei care stie ce face.
Aceasta imagine m-a trimis cumva în viitor peste câțiva anișori – când Arthur – supărat, sau poate revoltat, se sfătuiește și o ia martor și însoțitor de bord pe surioara lui care pare a spune : “sigur Arthur, asa cum zici tu….da’ Cum mama nu e de acord? ”
Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati ! 🙂
Mami de 2 