Noi nu am avut bone, pentru multi dintre noi nici parintii nu prea au fost prezenti, pentru ca parintii mergeau la lucru, in schimburi si dupa 3 luni de supt la sanul mamei mult prea tinere, eram dati in grija bunicilor, care stiau mai bine. Aveau multe pe cap : gospodarie cu animale, servici, pamant de muncit in curte si la camp, dar iata ca puteau si chiar cu drag sa creasca si nepotii, …dar despre asta alta data.

Asadar noi am crescut fara bone, dar acum, cand copiii stau atat de departe de parinti sau cand parintii – chair daca stau aproape – nu mai stiu sa isi cresca nepotii, generatia lor nu si-a crescut nici copii asa ca nu-i greu de inteles ca instinctul « bunicesc » nu s-a prea trezit in ei, acum copiii deveniti parinti, sunt obligati sa caute solutii.

Si cum statul roman nu se prea inghesuie sa le dea binete, cresele de stat fiind foarte putine si in general super aglomerate iar cele private care primesc copii pana in 2 ani atat de putine si costisitoare, ramane varianta bonelor.

Recunosc ca am avut noroc : la baiat am prins legea care iti permitea sa stai acasa doi ani si chiar daca ultimele luni am stat cu 65%, tot am putut sa-mi cresc copilul pana la 1 an si 8 luni asa cum am considerat eu.

Nici dupa aceasta varsta nu e usor de gasit o gradinita corespunzatoare asa ca majoritatea mamelor apeleaza la bone. Eu nu am facut asta. Nu aveam /am un cerc de cunostinte care sa imi permita sa cunosc persoane dornice sa faca asta. Poate daca as fi vrut neaparat, m-as fi zbatut, as fi intrebat, as fi cautat in dreapta si-n stanga, as fi dat anunt….dar …am cautat alte solutii.

Mi se pare ca un copil, cel putin dupa varsta de 2 ani, daca este introdus in comunitate are mult mai multe de castigat. In primul rand, omul este un animal social, asa zicea Aristotel si avea dreptate, daca pana atunci tu ai fost universul lui, dupa aceasta varsta, chiar mai devreme, copilul incepe sa se deschida spre exterior, este interesat de ceilalti copii, le cauta compania, este fericit in preajma lor si ar vrea sa stea toata ziua cu ei daca s-ar putea.

Apoi cred ca, in aceasta perioada in care se formeaza si sunt capabili sa asimileze atat de multa informatie, sunt mult mai bine ghidati de catre niste cadre pregatite in acest sens, si care fac activitati specifice varstei lor urmarind prin joc un scop bine definit. Mai mult, chiar din punct de vedere nutritional sunt mai castigati pentru ca nu le scapa in meniu tot felul de dulciurele pline de zahar si aditivi pe care bona, de altfel poate bine intentionata i le poate strecura frecvent.

Un alt aspect negative, din punctul meu de vedere, poate si din cauza faptului ca am avut 2 copii super energici, si faptul ca (la noi) majoritatea bonelor sunt de fapt doamne in etate, care (pe langa anacronismul conceptelor in care au fost crescute si pe care vor sa il aplice si copiilor pe care ii au in grija) se lupta cu diverse boli specifice varstei (artroze, obezitate, reumatism). Pai cum poate ea saraca bona sa faca fata unui tsunami de 2 ani si un pic plin de energie care nu sta locului nici o clipa, alearga, se catara, urca, coboara, …. ?? dificil, nu ?

Si un ultim aspect, extrem de important : nu prea mai stiu sa rada (nici nu-I greu de inteles). Da, exact – rasul nu exista, sunt taciturne, nu zambesc, nu vobesc dragut, nu canta, nu povestesc copiilor ce vad, nu se opresc sa studieze mersul furnicii, nici ce poarta ea in spate ca apoi sa-i spuna fabula cu greierele si furnica ; in schimb se rastesc, dau ordine scurte, pun conditii sau mituiesc.

Eu inteleg ca fiecare are problemele lui, ca de la o varsta nu mai poti sa te scalambai si sa faci ca toate animalele, nici sa tii minte zeci de cantece sau poezii; ca gandul tau sta la ce mai ai de gatit, de cumparat sa la cat de rau te doare spatele, dar la fel este si mama. Si ei ii trec prin minte multe alte ganduri, si ea e nedormita, si ea are rate, facturi, piata de facut si rufe de spalat, dar totusi atunci cand e cu bebe lasa toate astea in plan secund si-i da lui prioritate. Cam asta cred eu ca vrea mama si de la o bona. Cel putin o mama pe care o intereseaza ce se intampla cu copilul ei si din pacate la noi nu prea exista o scoala sau o buna traditie de bone.

Cam de-asta si de inca altele nu prea sunt eu de acord cu bonele, nu bona in intelesul de astazi si anume o doamna de obicei pensionara, pe care saracia o impinge sa isi mai ia o slujba pentru ca altfel nu se poate descurca….Altfel, nu cred ca as avea ceva impotriva.

Publicités
Posted by:lauragherghe29

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s