Astăzi am avut bucuria sa ajung la școală…la o lecție deschisa a optionalului “De-a arhitectura MINI”, curs pe care copiii l-au avut anul trecut și pe care îl continua și acum în clasa I. Am gasit o clasa plina de copii frumosi si relaxati, cativa parinti veseli si curiosi si doua doamne -doamna invatatoare Catalina Ganea si doamna arhitect Ioana Rizea -le zâmbitoare si emoționate.
În decembrie 2015, Moș Nicolae a făcut o minune și a materializat din coala de hartie pe Grifonel și Semințica, doi zmei pe care fiecare copil i-a desenat după propria-i pofta, imaginație și creativitate dar ținând cont si de ceea ce auziseră în poveste. Păpușile, mai frumoase și mai interesante decât orice alt pluș din magazin (doar sunt unice, rod al imaginatiei si talentului fiecarui pitic) i-au însoțit pe tot parcursul anului pe micuți invatandu-i tainele arhitecturii.

Astăzi au venit sa le reamintească ghiduș povestea lor și cum s-au distrat anul trecut împreună. Ora a debutat dinamic cu un element surpriza – bilete colorate prin care copiii au format echipe de cate 3-4 pentru a parcurge traseul zmeilor pana in Taramul Fermecat. Cam uitaseră micuții numele tarâmurilor magice traversate de cei 2 zmei “de treaba” (așa au fost descriși de către pitici), ca de….multe s-au intâmplat peste vara de când copiii nu se mai gandisera la Grifonel și Semintica.
Dar, împreună si-au reamintit de tărâmul Plimbaciosilor, al Plantaciosilor, al Animaliciosilor și al altor încă vreo 6 nații care mai de care mai deosebite. Fiecare si-a pus imaginația la bătaie și pornind de la nume am aflat ca harniciosii nu fac altceva toată ziua decât sa calce sau sa spele, ca plimbaciosii nu stau locului o clipa, colindând dintr-un loc în altul, ca cititorii în stele au capul în forma de stea și picioare maro, ce mai fiecare echipa isi zugravea in culori cat mai frumoase si imagini negandite locuitorii taramului.
Imaginația copiilor completata de detaliile povestii a ajuns apoi sa prindă viața pe papirusul întins în mijlocul clasei unde fiecare echipa trebuia sa contureze tărâmul propriu (decor, locuitori, detalii). Părinții au fost invitați sa participe și ei la formidabila lucrare ( nu cred însă ca s-au priceput la fel de bine ca piticii, asa am auzit “pe la colturi” :)). Finalul orei deschise a fost propus tot de copii care nu s-au dezmințit, arătând cât de inventivi, inteligenți dar și pragmatici pot fi.
Grifonel și Semințica au parcurs si la propriu, în mâinile unuia dintre copii, tot traseul desenat de ei și cred ca au fost fascinați de tot ce au întâlnit în cale, bucuroși mai ales ca au asemenea prieteni iar copiii si-au primit la final recompensa fizica -surpriza de la domisoara arhitect si mai ales aplauzele noastre si ale Doamnei.
E frumos când se întâmplă lucruri bune, constructive și pe care ei, micuții noștri le fac cu atâta lejeritate și farmec. Mulțumesc pentru invitatie.
Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati ! 🙂
3 replies on “Cand lucruri frumoase se intampla pe la scoala”