20161010_082305Fiecare fetita, apoi adolescenta si femeie cred ca are cufarul ei de amintiri, de lucruri pretioase pentru ea, fie ca sunt pietricele, frunze, bucati de panglica, fotografii vechi, primul biletel de dragoste, primul transdafir primit de la primul iubit si uscat cu mare grija. Iar odata ajunsa mamica sigur acceasi fetita si adolescenta romantic (sau nu) a creat cutia de comori a fiului/fiicei sale, mai mare sau mai mica in care tot adauga pe parcursul anilor cate o amintire, de la testul de sarcina care i-a adus cea mai minunata veste, la bratarica purtata in maternitate, la primul smoc de par, poate prima caciulita, apoi primul dintisor (shhh….sa nu auda Zana Maseluta J) si cine stie ce alte amintiri pretioase la care mai da fuga din cand in cand sa le revada, sa se incarce de bucurie si de emotie purificatoare.

Astazi mamicile din clasa 1 E au ocazia sa completeze cufarul de comori cu o amintire extraordinara : cuvantul « mama » scris de chiar manuta puiutului ajuns mare !!! Daaa, pentru ca bebelusul de mai ieri, copilasul care va sfasia inimioara cand il lasati plangand la gradinita, astazi a crescut, e scolar cu acte in regula, stie sa citeasca si sa scrie.

Si care puteau sa fie primele litere de mana pe care a invatat sa le scrie daca nu « a » si « m » ? Si ce cuvant minunat se poate forma din aceste doua litere daca nu « mama », cel mai drag cuvant din lume, chiar daca nu intotdeauna primul, singurul cuvant atat de mic, dar cu o incarcatura uriasa, capabil sa mute muntii din loc, strigatul catre viata, catre libertate, ajutor, speranta, bucurie !

Despre cum am inceput noi scoala si cum a fost clasa pregatitoare pentru noi, am mai povestit eu un pic aici, despre lucrurile frumoase pe care le pune la cale Doamna, am mai spicuit un pic pe aici si cu siguranta ca voi mai ridica cortina din cand cand sa va fac cunoscute aventurile scolarilor nostri pentru ca sistemul de invatamant asa cum este el, invechit, prafuit, neatragator, poate fi si altfel atunci cand exista dorinta, dedicare, implicare si colaborare. Atunci cand omul de la catedra nu vine doar sa isi « faca treaba » oricat de bine si-ar face-o ci isi depaseste atributiile, atunci cand parintii nu doar cauta o « scoala buna » pentru copii si apoi ii abandoneaza acolo cu gandul ca scoala/doamana/profesorii trebuie sa faca totul, fara vreun ajutor ; atunci cand copiii sunt invatati sa fie o echipa, sa fie uniti, sa se ajute ; atunci cand problemele unuia sau altuia nu sunt niciodata lasate de o parte, ascunse sau uitate ci fiecare incearca sa se implice, sa ajute.

Totul a fost un mare mister pentru mamici care au fost convocate cu mic cu mare la scoala. Ce anume avea sa se intample ? Era vorba de vreo problema ? De ce doar mamicile ? De ce acum ? De ce trebuia neaparat sa fie chiar toata lumea ? intrebari….fara raspuns caci copiii, complici de nadejde ai Doamnei nu au suflat o vorba. Iar pregatirile nu au fost putine : au scris mama (caligrafic, frumos, toti !!), au decupat inimioare, le-au infrumusetat cu manutele si ideiile lor, au desenat-o pe « mama » (icoana luminoasa), au plastifiat inimioarele, au pregatit sala, au desenat mandale, au cantat pentru mama, despre mama, au daruit flori si multa, multa dragoste si gingasie.

In plus au pus in scena o provocare extraordinara : sub cele mai colorate cearsafuri (pe care copiii fusesera rugati in prealabil sa le aduca de acasa, nu stiam pentru ce…), fiecare isi striga mama, iar mama trebuia sa-si recunoasca puiul dupa glas (evident nici unul nu era sub propiul cersaf) ! Cat de emotionant !! Cat de autentic !! Atat de aproape de natura ! Atat de simplu si totusi atat de complicat, frumos, solicitant, tensionat (oare gresesc, oare stiu sa il identific dupa un singur cuvant : « mama » ? Atat aveau voie sa strige micutii care nici nu respirau sub cearsafurile colorate !!! Punerea in scena a fost extraordinara, emotia coplesitoare ! Puiul recunoscut se descoperea si alerga in bratele mamei : ce frumoasa bucuria regasirii, recunoasterii, uniunii si comuniunii !

Cat de frumos marcat acest inceput al scrisului de mana, scrisul cu stiloul ! Cum va ramane gravat in memoria maimicilor ci a copiilor acest prim cuvant « mama » ! Cu cata bucurie ne vom aminti peste ani emotia acestei zile innorate de toamna si vom mangaia cu drag inimioara « mama » pe care o vom scoate din magica cutie a comorilor !

Va multumim Doamna ! Inca o caramida a fost pusa la temelia relatiei mama-copil, copil-invatator ; rezervorul de dragoste a fost umplut, camera secreta a inimii si mintii a fost luminata si imbogatita. Iata ce lucruri frumoase se intampla pe la scoala !! (daca e vointa, implicare, iubire) .

Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati !🙂

Publicités
Posted by:lauragherghe29

Une réponse sur « Cand lucruri frumoase se intampla pe la scoala -episodul 2 »

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s