Nu prea am avut de-a face cu sistemul administrativ, așa a fost sa fie, așa am și ales atunci când am putut (așa se face ca la sistemul sanitar de stat de exemplu, nu aplelez decat în căzuri de urgență) dar astăzi nu am avut ce face ….trebuia sa-i fac pașaport lui fiu-miu, musai. Și cum pentru treaba asta trebuie sa fie ambii părinți, iata-ne cu mic cu mare cu planul făcut. Daaa….pai noi suntem și organizați, unul mai mult decât celălalt!!! ( suna consortul sa vadă condițiile, aflam ca putem plăti direct acolo ca sa nu ne mai oprim la banca înainte, ca trebuie sa mergem în Pipera dacă vrem la urgență (și așa trebuie, n-avem incotro); din păcate nu merge sistemul sa ne luam bon de ordine on line. Gata, totul e rezolvat.
Da înainte de plecare mai suna câteva telefoane, mai încearcă sa-i dai pruncului de mâncare, mai roaga-te de cel mare sa lase lego si sa se pregătească sau sa o lase pe sora-sa în pace ca sa puteți pleca….ei, da e și un avantaj în plecatul ăsta pe la 11 ca am prins drumul bun, fără aglomerație.
Ajungem la destinație, și dam fix cu nasul în biroul nr.17 unde se plătea taxa pentru pașapoarte dar pentru Ilfov. Doamna de la ghișeul 17 – ne spune ca nu la ea, mai încolo….plecam cu mic cu mare, haine după noi și copii urlători in dotare și ajungem în zona unde se fac pașapoarte. O intrebăm pe doamna gardian – care ne trimite înapoi, “pai nu, ca de-acolo ne-a trimis incoa”, “pai dvs. Îmi spuneți mie, la ghișeul 18 trebuie sa mergeți!” Da? Bun, dar ia uite un bancomat, hai sa scoatem bani de taxa. La bancomat, stupoare!!!….soțul (v-am zis eu ca e foarte organizat) constata ca nu are cardul!! Daaaa, făcuse el niște plăți de-acasă dar sigur, sigur l-a pus înapoi, nu știu ce s-a întâmplat. Se uita la mine, mai ca-i venea sa dea vina pe mine , na, ca omul supărat și nevinonat; eu – mai ca-mi vine sa îi zic de bine numai când mă gândesc la încă un drum de Pipera…ca de, si eu, de când cu Amyra, plec cu rucsacul în spate în care am de toate – pampers, șervețele, schimburi, jucărioare, apa….și …..Slava Domnului, iată și portofelul! Dar bineînțeles e … gol, cardul? ING.
Ok, ieșim, găsim banca la intersecție, rezolvam problema, ne întoarcem, încercăm să plătim. Dar mai pierdem un pic vremea pe acolo cu doamna de la 17 care nu ne poate spune unde e ghișeul 18 pentru ca “trebuie sa facă o situație sa o trimită la minister” și “nu e ghișeu de informatii”. E foarte stresata, încât simte nevoia sa ne facă și nesimțiți ca o deranjam cu întrebarea exact când o vedem ca e atât de concentrata sa facă “o situație pentru minister”. Așa ca o lăsăm, găsim ghișeul, ni se greșește numele, refacem, plătim!! Ufff…acum către pașapoarte. Totul modern domle, luam bon de ordine – nr 180, și randul era pe la 141 -doar 39 de persoane în fata noastră,….7 ghișee destinate – doar 3 deschise evident.
Merge cât de cât repede, intr-un final, adica pe la nr. 169, se mai deschid 2 și iată ca la 2.30 intram și noi. Bineînțeles, pana ne-a venit rândul am mai făcut câteva curse și prin interior si pe afară, am cântat, am bătut în geam, ne-am schimbat, am stat jos, am spus poezii, am vorbit cu oamenii….de toate, numai somn, nu!
Intram, semnam, Domnul Arthur face poza și aflam ca s-ar putea sa nu fie gata azi ca e deja 14.35 și programul e pana la 16.30, dar sa încercăm totuși.
Mulțumim și plecăm. Intre timp răbdarea lui fie-mea si foamea și lipsa de somn își spun cuvântul și se pune iar pe plâns. Fiu-miu se pune și el pe urlat ca moare de foame, leșină, nu mai poate! (El care mananca din joi în paști și atunci dietetic…)
“Pai duceti-va voi fetele acasă și ramanem noi ca la ridicat nu e nevoie de amandoi dacă o fi sa îl luam”; “pai pentru o ora jumate, doua, nu are rost. Hai la mall, mâncăm și ne întoarcem”.
După masă, câteva ture de v-ați ascunselea printre mese, mers în patru labe (și Arthur, mai ceva ca Amyra ….degeaba m-am uitat eu urat, s-a spălat omul ulterior pe mâini și gata), vărsat un pic cafea pe haine, suntem gata sa ne întoarcem sa vedem dacă luam sau nu pașaportul. Victorie!!!! Pașaportul e gata, Doamna de la ghișeu e drăguță, lume nu mai e deloc, deloc, Amyra cade și ea răpusă de oboseală, în sfârșit!
Si la 17.30 ajungem și noi acasă. Dar…cu pașaportul la purtător !! Yuppi! Sa-i mulțumim dlui Ciolos ca a zis sa fie examen pentru directori azi, și a fost, și ca scoala lui Arthur a fost printre centrele unde s-a susținut examenul ca așa a putut sa meargă și el liniștit în ziua lui libera sa-și facă docomentul.
Acum, sa dea Domnul sa aibă cât mai multe călătorii, pana la anul, când îl schimbam iar …ce sa fac dacă a fost facut in graba, alta distracție atunci, dar așa suntem noi foarte organizați, de era sa ratam și nunta…despre asta, insa, poate altădată:)).
Mami de 2 