De ce mami nu e la fel de distractivă ca tati ?

Deunăzi vorbeam la telefon cu mama şi o auzeam râzând din toata inima (îmi place tare când o aud râzând, o face atât de rar…). Râdea şi îmi spunea cu gingăşie : « Ai măi mami nu te supara, nu ştii că mămicile sunt ăntotdeauna considerate mai rele ? »

Îi povesteam mamei despre o zi plina de peripeţii, o zi în care fiind acasă cu amândoi, parcă totul mergea pe dos : nu terminam cu una că o luam cu alta, eu prinsă cu o gramadă de treburi plus copiii care tocmai atunci erau mai neastâmpăraţi sau mai mârâiţi sau nu se înţelegau deloc, unul ţipa că vrea ce dorea şi el jucăriile celuilalt, altul ţipa că vrea să fie lăsat în pace, că nu are loc, apoi ţipau de prea multa iubire, iar se certau şi iar se ăautau…într-un final eu eram adultul neînţelegător care nu reuşeam deloc să găsesc combinatţa norocoasă şi m-am trezit cu declaratia « vreau să vină tata ! Mi-e dor de tata » pe un ton care nu lăsa loc de îndoieli că tata dacă ar fi fost acolo cu siguranţă lucrurile nu ar fi fost la fel !!!

Mărturisesc că am ramas buimaca şi un pic amăraciune şi gelozie mi-a cuprins inima…câte nopţi nedormite când a fost bolnav am avut eu ? câte griji te fiecare dată când avea o problema sau un hop de trecut ? câte poveşti citite în fiecare seară, când poate aş fi avut şi eu chef să fac altceva ? de câte ori întârziat la muncă ca sa mai stau 5 minute cu el la gradiniţă şi să nu îl las plângând ? câte lacrimi şterse când se lovea sau suferea ? câte ieşiri amânate sau pierdute cu totul ca să nu îl văd suferind ? ca să nu mai vobesc de gânduri, griji, în vreme ce tata declara de câte ori putea ca « mai trebuie lăsat şi la bunici /rude » şi atunci cand se mâraia că « nu moare dacă mai şi plânge » ?

Şi când am auzit-o şi pe mama….s-a facut un pic lumina : cât timp liber am petrecut eu cu mama copil fiind ? Câte aminitiri deconectante ? Mult prea puţine ! Mama îi zicea lui tata sa ne scoată la plimbare ca să poată rămâne acasă să facă şi ea curat liniştită ; tot tata era cel cu care jucam ţânţar sau table sau cărţi cât timp mama făcea mâncare ; cu tata ieşeam la o prajitură cât timp mama se ocupa de piaţă….Tata ne trăgea cu sania, cu tata faceam scandenbeg (şi lua bataie mereu J ), tata m-a învăţat şeptică…. Mama avea întotdeauna câte ceva de facut : curat, mâncare, călcat. Mama era cea care ne întreba întotdeauna ce am făcut la şcoală (şi primea invariabilul «  bineeee »), dacă am terminat temele, ea venea la şedinţele cu părinţii, ea ne certa că ne şifonam hainele sau că ne murdaream…Mama trage semnalul de alarmă când lucrurile o iau razna, ea pune cap distracţiei când ţi-e lumea mai draga amintindu-ţi de teme, tot ea pune de obicei limitele şi le şi respectă…

Lucrurile s-au mai schimbat un pic, am devenit mai conştienţi de importanţa extraordinară a acestor ani pentru copiii noştri şi pentru noi, ne dorim să petrecem cât mai mult timp de calitate cu ei, dăm întâietate relaţiei cu aceştia şi mai puţină importanţă vaselor din chiuvetă sau ordinii din sertare. Dar ce-am mai fi oare noi daca mamele n-ar fi chiar mame ??

Ne vedem şi pe Facebook, mamide2, like daca rezonaţi !

Credit foto : adevarul.ro