Diferenta de varsta ideala dintre frate si sora

Eu nu m-am vazut nicioata ca mamica de doi copii, tocmai de aceea pentru mine faptul ca acum am doi copii e ceva magic, miraculos, de aici si numele blogului « mamide2.com », pentru ca mi se pare ca viata m-a tras un pic de maneca sa imi arate ca e darnica si frumoasa si sa ma faca constienta de ceea ce este cu adevarat important.

Cand am aflat ca sunt insarcinata, i-am povestit imediat fiului meu in varsta pe atunci, de 6 ani, despre ce urma sa se intample in cateva luni. I-am aratat de la inceput ecografiile, i-am povestit depre ce faceam cand el era la mine in burtica, i-am aratat tot dosarul lui, am incercat sa il familiarizez cat pot de mult cu venirea pe lume a surioarei lui fara sa fiu nici prea intruziva, nici prea evaziva, dupa cum il simteam pe el.

De fapt, cea mai mare grija a mea, pe perioada sarcinii, in afara de grijile pentru sanatatea bebelinei erau pentru el : cum se va simti, cand chiar o va vedea ? Ce sentimente va avea fata de ea ? Ce sentimente va avea fata de mine sau fata de noi ? Va putea sa se exprime ? Cum ma voi comporta eu ? Voi fi capabila sa gestionez intr-un mod frumos eventualele probleme ? Cum se vor intelege ei ca frati ?

Evident, ca orice parinte, imi doresc ca relatia dintre copiii mei sa fie una buna, sa isi fie sprijin, ajutor, sa devina cei mai buni prieteni ! Dar nu ma pot impiedica sa ma gandesc ce nu a functionat totusi in relatia cu sora mea cand eram copii ? De ce noi doua (mai ales ca eram surori) nu ne-am inteles deloc ? Ar fi putut parintii nostri sa faca mai mult ? Sau tocmai faptul ca au intervenit mereu intre noi, incercand sa ne apropie, sa ne spuna sa nu ne mai certam, sa ne oblige sa mergem impreuna in aceleasi locuri, a fost prea mult ? (Prea mult mai ales pentru cel mare…..) Diferenta de varsta dintre noi (de 4 ani) a fost cauza neintelegerii dintre noi ? Sau faptul ca eram surori ? Ar fi stat lucrurile altfel daca as fi avut un frate ? Sau daca eu as fi fost cea mare ?

 Atat de multe intrebari….Exista oare o combinatie castigatoare ?

Eu nu am planificat venirea celui de-al doilea copil pe lume, deci calcularea diferentei de varsta dintre acestia iese din discutie. Dar, in urma experientei personale :

• de copil mai mic intr-o familie – avand o sora cu 4 ani mai mare
• si de mamica de doi copii intre care exista o diferenta de 6 ani

si a celor confirmate de studiul efectuat de Cool parents make happy kids, am tras urmatoarele concluzii :

• copiii nascuti la diferente de 1- 6 ani se inteleg relativ bine
• cei nascuti la diferente mai mari de 6 ani se inteleg chiar mai bine (intervine sentimentul de protectie din partea celui mare)
• in copilarie nu prea conteaza sexul, atat sora/sora cat si frate/sora se inteleg destul de bine ; dupa ce cresc, relatiile dintre surori se cimenteaza mai bine (pentru relatia frate/frate, cei de la Cool Parents nu au avut date semnificative)
•  NU EXISTA diferenta de varsta ideala intre frati
• Studiul realizat certifica ca cea mai dezastruoasa relatie posibila e intre surorile intre care exista 4 ani diferenta 🙂 (soarta imi joaca feste, se pare ca am gasit de ce nu m-am inteles cu sora-mea in copilarie)
• Indiferent de natura relatiilor dintre frati in copilarie, odata ajunsi adulti relatiile se imbunataesc semnificativ

Uitandu-ma acum la copiii mei imi dau seama ca un copil venit la 6 ani diferenta are sanse mult mai bune sa fie acceptat de catre celalalt iar relatia lor sa fie buna.

Mi-e super drag sa vad ca Arthur intelege ca locul lui nu a fost luat de nimeni, ca el are locul lui si nimeni si nimic nu poate schimba asta, ca iubirea pentru el nu s-a diminuat. Nu cred ca lucrurile ar fi stat la fel daca ar fi fost mai micut. Imi e super drag sa vad ca vrea sa o ajute, sa o plimbe cu masina sau cat este de incantat cand o invata cate ceva. E incredibil cum de fiecare data cand ne intalnim si eu sunt cu Amyra, cum dragostea, pupicii si bratele lui se intind catre ea si abia apoi catre mine, cum nu uita sa ii dea pupic de noapte buna….

Da, se mai si supara cand ea vrea sa ii ia lucrurile dar ii trece si intelege ca e mai bine sa faca asta departe de ea (pentru ca ea e inca prea mica sa inteleaga ca nu are voie). Sau mai glumeste pe seama ei dar nu sunt lucruri care sa ii afecteze personalitatea !Dar in general relatia lor este una frumoasa si casa rasuna mai mult a bucurie decat a tristate !

Ce trebuie sa fac eu mai bine :

• Sa incerc sa ma tin un pic mai la distanta, copii trebuie lasati sa isi construiasca relatia, ori daca nu au spatiu suficient s-ar putea ca interventiile mele sa fie considerate partaj al unuia/sau altuia
• Sa imi infranez tendinta (faptul ca am fost « cea mica » are aici un cuvant de zis) de a proteja copilul mai mic
• Sa aloc pe cat posibil acelasi timp ambilor copii (e adevarat ca un copil mic are nevoie de atentie /grija mai mare, dar atunci trebuie sa recuperez la capitolul « calitate » cu Arthur si…am ceva idei)
• Sa organizez mai multe jocuri impreuna (si aici am in minte cate ceva)
• Sa tin minte ca uneori certurile sunt « constructive »

E imposibil sa fii parinte si sa nu te preocupe relatia dintre copii tai ! Realitatea este ca diferenta de varsta dintre acestia poate avea o influenta asupra felului in care se inteleg, dar cea mai mare influenta cred ca o are personalitatea fiecarui copil pe de o parte (daca este mai calm, mai rabdator, sau dimpotriva daca este grabit, impulsiv, daca sunt la fel de incapatanati amandoi sau nu, daca le plac aceleasi lucruri sau nu, daca inteleg ca uneori trebuie sa cedeze sau nu…) si felul in care parintii vegheaza asupra relatiei lor, pe de alta parte.

Studiul realizat de “Coolparents make happy kids” aici : « La différence d’âge idéale entre frère et sœur »

Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati !