Jocul este cea mai buna metoda de a te apropia de copii, de a intra în lumea lor și o metoda frumoasa de conectare. Când rutina vieții unui copil este sparta prin lipsa unuia dintre parintii acestuia, indiferent de nivelul de înțelegere al copilului, lucrurile se resimt și asta la nivel profund. Nu este vorba de la o anumita vârstă încolo de tantrum-uri ci de o interiorizare a absentei care da o nota de seriozitate și maturitate – de dorit de altfel de către părinte, dar nu fără teama unor efecte secundare.
Cum altfel deci decât prin joc si experiente (saptamana asta am beneficiat din plin de Saptamana voluntariatului) as fi putut sa îndulcesc si sa imblanzesc absența ?
Am început printr-un joc de rol. Inainte de a va apuca de lucru, pregatiti scenariul : Eu am inceput prin a crea povestea :
* ” Arthur, astăzi am vrut sa fac o prăjitură dar mi-au dispărut toate ingredientele!!! Ce ma fac? Vrei sa fii detectivul meu si sa le gasesti ? Sigur s-au ascuns prin toata casa si fara ajutorul tau nu pot ! ”
Il invitati astfel pe copil sa intre in pielea unui detectiv !
Daca accepta provocarea, pregatiti costumatia. Nu se poate altfel. Fiecare cu ce are la indemana si cum il tine imaginatia. La noi a fost simpla : ne-am servit de un sacou și pălărie (nu se poate detectiv fara palarie). Din păcate nu am avut lupa. 😦
Înainte de începerea și propunerea jocului, am avut grija sa ascund prin toată casa ingredientele necesare pregătirii prăjiturilor și evident am ales o rețetă simpla. Am constituit lista produselor “dispărute” pe care acesta trebuia sa le găsească și pe măsură ce le identifica am stability sa le taie de pe lista.
Bucuria căutării, intrarea în rol, asiduitatea de a duce sarcina la bun sfârșit și acceptarea rolului au făcut din joaca de-a detectivul un prilej de conectare și defulare. Este o tema ce poate fi repetata cu ușurință pentru diverse alte subiecte, este de fapt o alta varianta a jocului “vânătoarea de comori”.
Identificarea fiecărui ingredient vine la pachet cu bucuria și entuziasmul copilui și aplauzele și încurajarea mea. El este stăpân pe situație și se simte foarte bine.
După găsirea tuturor ingredientelor, provocarea a continuat:
Pălăria de detectiv trebuie înlocuită cu cea de chef, asa ca am lansat provocarea : “Perfect, acum am toate ingredientele, dar cine va pregăti brioșele ? Chef cuisinier Arthur? promit sa fiu asistentul tau de nadejde!” Așa ceva evident nu se refuza, așa ca asistentul pregătește masa de manevra: sacoul este înlocuit de sort, mâinile sunt spălate chirurgical și ingredientele sunt frumos ordonate pe masa. Asistentul-mama se ocupa de îndrumarea copilului pas cu pas căruia îi lasă întreaga responsabilitate a pregătirii :
– în acest bol se sparg 2 oua, se bat bine, se amesteca cu esența de rom și uleiul, etc…. (marturisesc ca nu am avut voie sa ma bag deloc! Nu am fost lasata sa ating vreu instrument, de…chef serios!)
La final, s-a lăsat cu o maciorleala delicioasa pentru chef Arthur in ceea ce a mai ramas in bol si…. cu spălatul vaselor, pentru asistentul nestiutor.
Iar rezultatul a fost delicios!! Trebuie sa mă credeți pe cuvânt!
Una a fost furata rapid din tava, de pofta! Si daca a fost apreciata si de cel mai mic membru al familiei, inseamna ca a fost un real succes!
Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati !
Mami de 2 