Cum ne distram cu cei mici?

De ceva vreme ma tot gandesc si rumeg subiectul : exista foarte multe activitati sau locuri dedicate copiilor cu varste intre 3-7 ani. Ateliere, piese de teatru, activitati ludice, experimente, vizite la muzee, filme, expozitii, parcuri de aventura, inot, karate, kempo, …. o multitudine de atractii dedicata acestei categorii de varsta astfel incat, lenes si dezinteresat din cale afara sa fii, si tot nu ai cum sa nu bifezi cateva.

Pentru categoria 8- 12 ani, oferta se diminueaza si devine mai specifica si mai serioasa, orientata in general catre performanta : si avem cursuri de programare, astronomie, matematica, stiinta si tehnologie sau pian, chitara, inot, bachet, vizite la muzee, piese de teatru, filme.

Dupa 12 ani distractia incepe sa se reduca la vizite la muzee, piese de teatru si…cam atat ; prea putine ateliere sau cursuri dedicate acestei categorii de varsta. Mai pot face sah sau atletism sau inot sau baschet, dar daca nu e de performanta, de obicei sportul nu prea mai are loc in programul super incarcat al elevului de gimnaziu care merge la scoala jumate din zi si cealalata jumatate isi face teme. De aici incolo se termina copilaria, incepe adolescenta si societatea noastra din pacate nu e deloc pregatita si adaptata pentru acesti tineri in plina formare. Exact la varsta la care aceasta categorie are nevoie de cea mai mare sustine, exact atunci sunt lasati de izbeliste ; cu ce ? pai cu teme ! Sa fie seriosi, sa nu le mai stea capul la prostii ! si cu televizorul sau filmele care mai mult rau fac decat bine. Nici boardgame-urile care pe la 7, 8, 9 ani fac deliciul timpului liber in familie sau cu prietenii nu mai sunt atractive in aceasta perioada. Dar despre asta, un pic mai tarziu cand or mai creste copiii si voi fi putea vorbi din proprie expeienta.

Deocamdata, ma confrunt cu cealalta extrema : problema activitatilor dedicate copiilor foate mici : 0-2 ani ! Aici penuria e la ea acasa, adica, daca pentru un adolescent se mai gaseste cate ceva si cu grija si indicatia corespunzatoare acesta are totusi la dispozitie expozitii, muzee, ateliere de fotografie, escalada, lectura, el sa vrea si timp sa aiba si sprijin/interes din partea adultilor, ei bine pentru copiii mici oferta e foarte, foarte redusa. Se pare ca toata lumea considera ca nu prea ai ce sa faci, cu ce sa ii atragi pe bebelusi !

E adevarat ca un copil atat de mic nu poate avea atentia concentrata mai mult de 10 -15 minute cu o activitate, ca e nevoie de multa implicare si stimuli puternici plus sprijinul parintilor, dar totusi ar trebui sa nu uitam ca, pana la 2-3 ani se pun bazele a ceea ce va fi copilul, acum trebuie lucrat foarte intens. Cel mai mare aport evident il are mama sau persoana care petrece cel mai mult timp cu copilul mic. Dar si aceasta are nevoie de un ajutor sau de o diversificare a activitailor, mai ales ca nu toti/toate suntem specialisti sau nu avem inclinatia necesara. In aceste conditii, evident ne-am dori sa putem apela la niste surse externe. Numai ca oferta este foarte limitata.

Eu, ca mamide2, ce ma aflu, cu o diferenta de 6 ani jumate intre cei doi copii, sunt pusa intr-o situatie si mai dificila, caci evident la aceasta varsta e extrem de dificil de gasit ceva care sa ii atraga pe amandoi. (Noroc ca in general copiii mari dau in mintea bebelusilor/fratilor mai mici, mai ales cand e vorba despre baieti). Pe piata atelierele pentru categoria de varsta 0-2 ani sunt practic inexistente. In aceste conditii, m-am vazut intr-un fel obligata sa adaptez putin, asadar am experimentat in ultima vreme :

• atelierul creativ de dezvoltare prin teatru : « Pe nisip » cu actorul Voicu Hetel », organizat de Kindi Center

 

Pe actorul Voicu Hetel, il stiam de la evenimentul din 10 noiembrie Social Moms, « Spune DA creativitatii » ! acolo in schimb publicul avea alte varste, iar Arthur chiar a fost incantat de el.

Atelierul, dedicat copilasilor cu varste intre 0-3 ani, a fost intr-adevar adaptat lor:

• • Durata piesei de teatru : maxim 30 de minute
  • Stimulare vizuala : prin elemente de culoare si forme variate respectandu-se tema data. Nisipul ne duce cu gandul mare, la vacanta la mare : asadar avem soare – galben, cerc, nisip ; apa – albastru, dreptunghi ; alb – nori, pescarusi; verde, oranj, albastru – barci, triunghi…
  • Stimulare auditiva : povestea este insotita de muzica lina, zgomotele marii, replici scurte ale actorilor
  • Stimulare tactila : joaca in nisip, cu scoicile, cu barcutele de hartie a tuturor participantilor la atelier
  • Joc actoricesc adaptat : foarte multa pantomima, mai putin verbal

Tema data a avut avantajul de a-l atrage si pe cel mare : care, chiar daca poate pe parcursul piesei nu a fost foarte interesat, la final s-a jucat in nisip mai ceva ca cei mici.

• Am fost la spectacolul « Calatorie muzicala pe aripile vantului », a trupei Pam-Pam, la teatrul Elisabeta. Initial am plecat cu gandul de a participa la spectacol doar cu cel mare. Dar, in final, am intrat si cu Amyra.

Spectacolul e conceput ca o calatorie muzicala a trei instrumente : Pia (pianul) ; Vio(vioara) si Chito (Chitara) prin mai multe tari pentru a le aduce inapoi pe cele doua mascote : Pinguinul si Ursul Panda care au fost rapite de Vantul cel rau. In fiecare tara in care poposesc, acestia trebuie sa gaseasca un instrument muzical specific acelei tari. Deci, pentru copiii mai mari, spectacolul are si o parte cultural-educativa. Spectacolul este interactiv : copiii sunt rugati sa participe, sa tina ritmul, sa ajute. Cei mici sunt incantati de cantecelele foarte vesele, aplauda. Cum Amyra este atrasa de tot ce inseamna muzica si dans (doar mai are un mare concert la activ) a petrecut, chiar mai bine decat fratele ei.

• Am facut cunostinta cu teatrul de improvizatie pentru copii (mari sau mici) : Littleimpro prin amabilitatea domnului Alexei Acsinte, director FTK Morarilor, care foarte incantat dupa vizionarea unui spectacol la Cafe Godot al trupei Littleimpro, a facut tot posibilul ca toti copiii (doritori) de la FasTracKids Morarilor sa se bucure de o astfel de experienta la un pret modic. A vorbit cu trupa, a inchiriat o sala micuta din sectorul 3 si iate-ne la spectacol in formatie completa.

Ce este teatrul de improvizatie ? Este un spectacol in intregime construit de la sugestiile spectatorilor. Pentru fiecare proba din spectacol, prezentatoarea super carismatica alege din public cativa copii care vor juca alaturi de actori. Spontaneitatea, imaginatia, creativitatea copiilor sunt puse la incercare : titlul povestii, imnul meseriilor, locul unde se desfasoara actiunea, limbile in care se vorbeste – totul este dictat de public, povestea ia intorsatura data de copii. Toata lumea, cu mare dar mai ales cu mic participa activ la spectaol, canta, face sugestii, propune, interpreteaza. Atmosfera este super antrenanta, povestea ia intorsaturi negandite si distractia e maxima. Evident un astfel de spectacol este indicat persoanelor cu varste intre 6 si… ani. Dar, va spun clar ca si bebelusul de 1 an a participat activ si s-a distrat copios : a aplaudat, a vorbit pe limba lui atunci cand publicul raspundea si fara voie a fost si pe (langa) scena. Recomand spectacolele Littleimpro, un moment de deconectare binemeritata pentru toti copiii – mici si « mari ».

Asadar, cu voie si un pic fortata de imprejurari, am reusit sa adaptez oferta pietei la nevoile mele. Pana acum mi-a iesit, desi marturisesc ca de fiecare data sunt pregatita sa evacuez rapid terenul de joc si ar fi muuuult mai bine si mai usor sa existe si pentru cei mici activitati dedicate si mai multa diversitate. Si cu ei se pot face chestii interesante !!

Voi ce experiente aveti ?

Ne vedem si pe Facebook, mamide2, like daca rezonati !

credit foto :bucurestifm.ro