Cum le vorbim copiilor despre scoala

Cand i-am zis ca din toamna o sa mearga la scoala, i-am spus-o cu multa bucurie si drag, ca si cand i-as fi transmis invitatia la o petrecere.

Cel mai tare ma enerveaza cand oamenii le zugravesc copiilor scoala ca pe un bau-bau, ceva greu, nesuferit si de speriat, cand mama, vecina de bloc, tanti din parc, de la magazin sau orice alta persoana « binevoitoare » incerca sa-l potolesca pe copil atunci cand facea vreo traznaie sau nu se conforma regulilor ca « o sa vada el de la anul, la scoala », sau ca « mai are un pic si o ia de coada, o sa fie vai de el » sau multe alte asemenea pe care cred ca le cunoasteti…….ca si cand nu vor avea destul timp la dispozitie sa afle pe propria piele.

Pai daca le mai si bagam in cap tot felul de idei si ii facem sa plece la drum cu niste idei preconcepute, atunci cred ca nu ar mai fi cazul sa ne miram daca odraslele noastre ajung mai tarziu sa nu iubeasca scoala. Asadar de fiecare data cand auzeam o asemenea prevestire din partea unuia sau altuia contracaram cum puteam mai frumos, astfel incat sa nu jignesc nici persoana respectiva dar nici sa nu il las pe cel mic cu idea ca scoala e ceva de rau, admonestand strict comportamentul lui de atunci si nefacand nici o legatura cu scoala ! Pentru ca, de cele mai multe ori, chiar nici nu era vreo legatura !! Era doar o tehnica de santaj.

Inainte de intrarea fiului meu la scoala incercam, atunci cand mi se ivea ocazia, sa vorbesc despre scoala cat mai frumos posibil, sa ii incit curiozitatea si dorinta de a vrea sa mearga. Ii prezentam scoala ca pe un loc unde va avea multe lucruri interesante de facut si unde va afla si mai multe, in plus scoala reprezenta o noua etapa in viata lui si o concretizare a faptului ca era baiat mare. Nu incercam sa inventez povesti cu zane si Feti-Frumosi, nici sa spun ca totul va fi roz, pentru ca realitatea gasita ulterior sa nu il socheze si discrepenta sa nu fie prea mare.

Asadar ii povesteam si de faptul ca vor fi mult mai multi copii in clasa decat la gradinita, ca acolo nu vor avea doamne ingrijitoare care sa ii ajute la spalat, imbracat ; ca vor fi nevoiti sa stea pe scaun in banca, timpul de distractie fiind limitat la pauze. Nu stiu daca constientiza el pe atunci prea bine ce insemna asta, dar important este ca nu s-a « vaitat » ca nu mai are timp de joaca. Un mare merit in acest sens cred ca a avut Doamna invatoare care facea in primul an de scoala ca pauzele sa fie mai lungi, trecerile de la activitati la pauze sa fie line si jocurile in timpul pauzelor sa fie diversificate. Clasa zero a fost anul in care cred ca ei s-au jucat cel mai mult in pauze board-game-uri si sah, au ascultat muzica clasica si au vizionat filmulte, fiecare avand posibilitatea uneori sa aleaga ce vrea sa faca.

Felul in care i-am vorbit despre scoala, felul in care Doamna a organizat activitatile in primul an si varsta la care l-am inscris au conlucrat toate cu succes la conturarea unei imagini bune despre scoala a fiului meu. Si aici vorbim despre un copil care in fiecare zi de gradinita se smiorcaia la plecare si trebuia sa isi ia la revedere de 5 ori inainte de a intra definitiv in clasa, de un copil plin de energie care nu are rabdare sa stea prea mult locului, de un copil cu o personalitate puternica care nu poate accepta foarte usor autoritatea, si de un copil inteligent dar care nu are rabdare sa descopere lucrurile si nici interes sa repete la nesfarsit. Deci…..stiam prea bine cu cine aveam de a face. Cu toate acestea, primul an, acela in care se produce impactul, a fost super bun, peste asteptari. Pentru ca singura mea asteptare de fapt a fost « sa accepte cu ingaduinta si deschidere scoala ». Greseli? Da, am facut! Atunci cand am pus presiune pe el ! Evident realizam de fiecare data prea tarziu, cand deja lucrurile rele erau facute, ca aplicam aceleasi metode ca in copilaria mea!

Intr-un mod instinctiv simteam ca odata cu varsta isi va contura propria imagine despre scoala, asa cum este si firesc, si ca aceasta nu are cum sa fie prea stralucitoare ! De ce ? Foarte simplu : pentru ca fiecare copil isi doreste sa se joace cat mai mult si sa nu ii fie impus un program ! De-asta am lucrat atat de frumos si consecvent in primul an la conturarea unei imagini OK despre scoala ! De-asta si acum intrebarea este « ce chestii interesante ai mai facut la scoala ? » sau urarea la plecare este «  Distractie placuta ». Pentru ca lucrurile sunt mai atragatoare daca sunt si fun. Numai ca varsta isi spune cuvantul si daca pana acum intoarcerea la scoala din vacanta era super OK, mi-e teama ca de-acum lucrurile se vor mai schimba un pic si asta mai ales din cauza faptului ca iar va trebui sa ne trezim devreme. Pana una alta prelungirea vacantei nu este anuntata cu entuziasm copilului din dotare ci mai degraba ca un simplu fapt divers si chiar cu o urma de reget dar asta nu ne impiedica sa profitam frumos in continuare.

O mica concluzie ar fi sa incercati sa le prezentati copiilor scoala frumos, sa nu va aratati voi prea ingrijorati sau pesimisti (copiii simt si citesc printre randuri), sa nu va manifestati prea zgomotos bucuria cand nu trebuie sa mearga la scoala (aducandu-va aminte de voi pec and erati copii si va bucurati), ci dimpotriva cand se reintorc la scoala, evidentiindu-le punctele pozitive (intalnirea cu prietenii, jocurile, activitatile interesante, etc) si sa contracarati pe cat se poate influentele negative din jur.

Va astept pe mamide2 sa-mi spuneti cum procedati voi ! Stiu ca nu suntem singuri in treaba asta si ca uneori vocea celorlati spune altceva, dar cu grija lucurile se pot indrepta si daca macar in primii ani reusim sa ii facem sa accepte scoala cu ingaduinta (nu cu iubire doar cu bunavointa), atunci tot am castigat ceva!

credit foto : e-istet.ro