Mă uit la mine acum, fie acasă, fie cand pregătesc bagajul să plecăm undeva: câte produse de curățenie,  de dezinfecție, de îngrijire avem- altele pentru fiecare membru al familiei, în funcție de vârstă,  tip de piele sau simplă preferință.  De altfel devine un adevărat dezastru mondial dacă unuia i se termină gelul de duș,  nu poate folosi/ împrumuta de la celălalt: copilul mare are produsele lui, tata special pentru bărbați,  mama evident pentru dame și dacă s-ar putea mai multe, cu diverse arome sau texturi, bebelușul produsele lui fără alergeni,  parabeni, coloranți si altele.

Nu cred că am avut colegi obezi, poate era cate unul mai plinuț, nici nu am auzit de copii care să fi fost bolnavi grav iar copii alergici, până la liceu, nu am reușit să întâlnesc față în față vreunul. Cum om fi reușit să trăim sănătoși, fără alergii sau altfel de complicații in copilaria noastră caci motive să ne îmbolnăvim am avut cu duiumul?

Astăzi încercăm să respectăm toate regulile de igienă cu toate astea parcă tot mai multi copii prin parc sau grădinițe fac boala « mână-gură-picior », care nu de mult a căpătat și un nume pentru ca pur si simplu înainte nu exista. Atât de tare insistăm pe regla spălatului pe mâini, încât acum când intră in casă, primul lucru pe care îl face copilul, este să meargă la baie și să se  spele pe mâini. La vârsta lui, trebuia să ni se atragă atenția că altfel nu ne-ar fi trecut prin cap prin cap sa facem asta prea des.

Fructele, le culegeam din copaci și le vâram în gură după ce le ștergeam de două ori de bluză,  la fel și legumele. De când începeau primăvara devreme corcodușele, înainte chiar de a li se întări sâmburele, începeam vânătoarea de fructe….căci nu prea ne bucurau exista multe soiuri pe timp de iarnă.  Aveam mere,  prune uscate și poate struguri puși din toamnă la uscat în pod de bunici. Așadar orice tentativă de fruct era vânat inainte de vreme. Nu mai vorbesc de caise, cireșe sau piersici pe care nu ne răbda sufletul să le lăsăm să se coacă. Strugurii îi mâncam direct din vie, pe răzor, nici nu mai ajungeam cu ei in curte si pepeni nu vedeam decât din august încolo.

amintiri_din_copilarie_5__large

Nici cu legumele nu era mai bine: primăvara culegeam ceapa verde, salată și mărar din grădină, puneam oțet din belșug și ieșea cea mai bună salată din lume. Castraveții se faceau mai târziu un pic și de la secetă mai mereu erau amărui,  ardeii mai mereu gaunoşi iar roșiile zemoase nu le prea vedeam înainte de sfârșit de iulie. Dar tare bune mai erau rupte direct din vrej și mâncate degrabă acolo la fața locului fără vreo spălare in prealabil.

Seara,  încercam laptele călduț,  direct din oala în care fusese muls așa cum era nestrecurat și nefiert. Niciunul dintre noi nu avea intoleranță la lactoză,  mai degrabă nu prea aveam toleranță la consum pe cât de mult ne doream noi căci trebuia strâns sa facă și brânză și unt și să fie pus la acrit (de unde i se fura smântâna de deasupra înainte de ajunge pe masă).

Carnea de porc era consumată fără restricții și nimeni nu suferea de la ea: mâncam carne la garniță, cârnați și jumări cu usturoi. Se gătea la greu cu untură (ce frumoasă era așa albă, îmi placea să o urmaresc cum se topește neuniform, abia mai târziu, la chimie, am aflat și eu de ce se întâmpla asta) și cele mai bune cornulețe și foietaje ale mamei erau cele făcute cu osânză, iar pâine,  cred ca până ajungeam acasă de la magazin mâncam jumate de franzelă (din cele 2 la care aveam dreptul pe cartel 🙂  ).

Nu știu cum de nu eram grași sau bolnavi de inimă de la atâtea grăsimi ingurgitate nici copii, nici adulți,  nici bătrâni.  De-asta zic: cum om fi rezistat oare copilariei noastre? Ca de mâncat după principiile de astăzi, adică fără grăsimi,  zahăr sau sare nu mâncam,  dimpotrivă aș putea spune, totul era gras sau făcut cu grăsimi,  și acompaniat de multă pâine care musai era albă nu integrală, nu de secară. Cu igiena nu prea eram frați buni, ne spalam pe mâini cand ne aduceam aminte iar fructele si legumele le spalam numai daca ne atragea cineva atentia, altfel ni s-ar fi parut ciudat. Curioși din fire, ca toți copiii și noi eram și testam cu gurița toate prostiile de pe jos, ba ni le mai și împrumutam unul altuia, de mi se face rău acum, numai gândindu-mă. Cu toate astea în afară de răceli, roșu în gât sau tuse măgărească toate tratate doar cu ceaiuri, oțet,  cartofi sau alte remedii din bătrâni, ne-a ferit soarta.

Cum se face că acum copiii noștri, pe care îi creştem după toate normele de igienă, îi hrănim numai cu produse bio și cât mai atent selecționate, cu program atent de masă,  somn și îngrijire suferă de obezitate, alergii sau afecțiuni cardio-vasculare ? Ce s-a schimbat în codul nostru genetic? Ce are aerul pe care îl respirăm acum de ne îmbolnăvește  (nu vreau sa ma gândesc la cât de poluate erau orașele înainte când uzinele nu aveau nici un filtru și toate gazele se devărsau direct in aer…vă mai amintiți fumul gros și negru ce urca prin furnalele uzinelor și fabricilor?) ?  Cum om fi supraviețuit noi oare copilariei noastre?

Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Vă aștept pe Facebook, mamide2.com !

credit foto : Amintiri din copilarie (film 1965) /http://aarc.ro/newfilm/film/amintiri-din-copilarie-1965

Publicités
Posted by:lauragherghe29

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

w

Connexion à %s