Problema mea, conștientizată mult mai intens de când am copii, este trecerea ireversibilă a timpului.

Nu știu de ce dar nu îmi place și nici nu îmi doresc să crească mai repede, să se facă mari, să am cu cine să mă înțeleg… Da, am momente când nu mai poooot, când aș vrea poate ca lucruile să fie mai ușoare dar încerc din răsputeri să îmi fiexez în memorie exact momentul acesta prezent, să ma bucur de el așa cum este, să îl trăiesc și să îl savurez la maxim pentru că e unic și pentru că niciodată nu va mai avea 9 luni sau 1 an sau 3 ani, etc. Pe când alte lucruri, ale mele de adult, le mai pot face și mâine și peste 1 an și poate peste 10. Dar cu ei oameni buni nu sunteți împreună curat și inocent decât 7-8 ani, pur ți bun decât vreo 14, de ce să vreți să grăbiți toate astea? (Doar pentru că vă scot peri albi câteodată sau vă trimit în cele mai întunecate colțuti ale ființei voastre? Astea sunt trecătoare!)

Dar ce te faci când timpul e limitat, când poate preferințele sunt diferite și când totuși îți dorești ca toată lumea să fie fericită? Ei bine, pentru mine fericirea este egală de cele mai multe cu fericirea celorlați și de puține ori am dorințe chiar egoiste! Am învățat să mă bucur de tot din jurul meu (pentru că nu e mult J) și dacă este legat de copii cu atât mai mult; am descoperit că mă simt minunat să merg în parc cu cei mici, că joaca în nisip e chiar distractivă, că cititul poveștilor mă fascinează și acum, că poeziile pentru copii sunt minunate, că spectacolele pentru ei sunt momente de relaxare și uneori de reflexie și pentru mine (mai ale pentru mine)!

Și procedând așa, uneori de nevoie, am învățat cu toții să ne înțelegem mai bine unii pe ceilalți, să ne respectăm mai mult, să ne apreciem mai mult: Arthur a învățat să se distreze la ateliere pentru bebeluși, ba uneori chiar mai mult decât cei mici. Tati a învățat că e mai câștigat din toate punctele de vedere (atât el cât și ceilalți) să meargă la un spectacol decât să lenevească în pat sau că e super să se apuce de antrenament stimulat de copil și reciproc (sport și timp petrecut cu al tău copil, zău că nu poate fi nimic mai frumos J).

Eu am învățat să nu îmi mai pun piedici singură și dacă vreau cu adevărat ceva să fac cu ceea ce am la indemână și am descoperit că pot să mă bucur și de o ieșire cu prietenele chiar dacă sunt cu cei mici, că nu trebuie să ratez un concert dacă nu am cu cine lăsa bebelușul… Iar Amy, ei bine ea cred că învață să se adapteze din mers, se bucură de tot ce i se pune la dispoziție, învață, plânge, încearcă, experimentează, vrea (și dacă dormitul în telescaun sau pe o masă la cota o mie nu știu cât pentru a-i permite fratelui mai mare să se bucure din plin de schi, e o necesitate, atunci cu plăcere, aerul proaspăt nu a făcut până la urmă rău nimănui!)!

De ce am toată pledoaria asta? Simplu ! Pentru că nimic nu e mai fun sau mai frumos decât să petreceți timp împreună și să învățați să vă bucurați de tot chiar dacă inițial lucrurile par să nu stea chiar așa! Să nu vă mai cramponați de nimic dacă doriți să faceți ceva și să faceți cât mai multe lucruri împreună! Să nu plecați la drum cu preconceții că nu vă place ceva, că n-o să fie bine, că e plictisitor ci să fiți mereu deschisi la ceea ce e mai bun!

Deci, pentru mine nu a fost absolut deloc o problemă să aleg să mergem la spectacol duminică împreună, toți patru, chiar dacă recomandarea era pentru copii cu vârste mai mari de 4 ani!

mini_art

„Cântec pentru Tisha”, un musical MiniArtShow by Ioana Ginghină care a avut loc într-o locație dragă mie, Teatrul Elisabeta – un spectacol care pe mine ca părinte m-a cam răscolit un pic, pe cel mai mic membru al familiei care, cică nu avea ce căuta în sală, l-a distrat maxim – a cântat, a dansat, s-a plimbat, ba chiar a vrut să urce pe scenă la un moment dat, iar pe cel mare l-a făcut să-și pună întrebări. Eu zic că a fost un spectacol care a meritat ! Actul actoricesc e frumos, studiat, blând, interactivitatea cu sala aduce un mare plus făcând spectacolul mult mai viu, cântecele sunt minunate, povestea e emoționantă și de mare actualitate, costumele sunt colorate și jucăușe. Mai multe nu vă zic ! Mergeți la spectacol! O să vă placă și vouă și celor mici!

Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Vă aștept pe Facebook, mamide2.com !

sursa foto : Aici

 

Publicités
Posted by:lauragherghe29

3 replies on “Vremea spectacolelor … e mereu !

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s