Acum ceva ani, veneau mulţi străini la noi în firmă, oameni mari şi învăţaţi de altfel, şi se minunau de cât de multe şi cât de des primesc flori femeile de la noi, de câte chioşcuri cu flori se găsesc pe stradă care sunt deschise şi noaptea, de faptul că aici mai mereu bărbaţii le oferă flori femeilor indiferent de ocazie şi mărturiseau că asta nu se prea întâmplă pe la ei. Nu mai vorbesc de ziua Mărţişorului şi obiceiurile noastre sau de ziua de 8 Martie! Şi nu, lucrurile nu erau spuse doar pentru a e eschiva în zilele cu pricina de la a oferi flori sau bomboane colegelor din birou aşa cum făceau toţi colegii bărbaţi.
Întâmplarea a făcut ca în timpul facultăţii, prin 2003 cred, să fiu în Franţa chiar în perioada de început de Martie, când acasă toate fetele primeau şi dăruiau mărţişoare pentru a marca venirea primăverii iar de 8 Martie – era prilejul magic ca iubitul să îţi arate respectul şi preţuirea lui, cum altfel decât prin flori? Aşa că decid împreună cu Sofi, prietena mea cu care eram în gazdă, că ar fi frumos să mergem la o florărie să îi luăm doamnei un buchet de flori. Am avut ceva de căutat dar până la urmă, am găsit o florărie, unde oferta era destul de săracă şi scumpă dar cum pentru noi amândouă, 1 şi 8 Martie însemnau neapărat flori şi mărţişoare, nu mai conta preţul.
Florile au fost ambalate într-un mod care mie mi s-a părut foarte ciudat şi anume buchetul a fost închis complet în partea de sus (ca o cutie deşi era buchet iar florile nu se vedeau deloc). Surpriza gazdei noastre a fost maximă!!! Evident că nu se aştepta ca două studenţele dintr-o ţară săracă să îi ofere flori. Ne-a mărturisit că acest gest al dăruirii florilor la ei este foarte rar şi numai la ocazii super speciale pentru că….. florile sunt scumpe (tare pragmatic sunt)! Atât de impresionată a fost gazda noastră încât ne-a pregătit şi ea o masă mai specială şi atunci a fost prima dată în viaţa mea când am mâncat avocado (apropo, pe atunci nu mi-a placut deloc).
Ştiu că pare demodat sau că sunt eu mai naivă ori mai romantică dar tare rău mi-ar părea să se piardă obiceiul acesta frumos al nostru!!! Şi de când am băiat mai tare pun accentul pe toată treaba asta cu florile şi mărţişoarele. Odată, pe când avea vreo 4 ani, el nu mi-a dat un mărţişor şi nici soţului nu i-a trecut prin cap ideea de a lua ceva care să fie doar din partea lui: am fost tristă şi chiar am spus că mă aşteptam la un mărţişor din partea lui. Nu mi-am dat seama cât de tare l-a afectat pe el parerea mea, dar a doua zi l-a luat pe taică-su să meargă să îmi cumpere mărţişor din partea lui, şi mi l-a dăruit cu mânuţele lui mici cu toată dragostea şi cu mare emoţie !! Am fost foarte bucuroasă şi l-am purtat până s-a rupt iar el a fost fericit maxim că a văzut că gestul lui a fost apreciat. Dar m-am simţit tare greu că l-am făcut să se simtă rău. De atunci, de fiecare dată când îmi dă mărţişorul, mă întreabă : “şi pe ăsta tot aşa o să-l porţi mami, până se rupe ?” “Da iubire, pentru că e de la tine!”
Nu, nu vreau să ne amintim de gesturile frumoase doar de 1 sau 8 Martie ! Nu cred că se face primăvară cu o floare, nu cred nici că o floare dată (mai ales dacă în gest nu e pusă toată dragostea) poate rezolva totul sau şterge cu buretele lucrurile urâte!! Dar cred că nu e deloc desuet să oferi un mărţişor sau o floare! Cred că un bărbat nu e deloc demodat dacă face acest gest mărunt şi nici nu sărăceşte prea tare ! Şi mai cred că un băiat nu e pămpălău dacă dăruieşte flori şi mărţişoare, dimpotrivă! Mai cred că o femeie trebuie să primească şi să ştie să primească o floare : cu bucurie, cu blândeţe, cu inimă mare şi zâmbet larg! Cred că băieţii trebuie învăţaţi să dăruiască cu emoţie şi fără ruşine o floare (nu trebuie să fie camioane) iar fetele să primească cu respect şi drag (nu ca pe o chestie oarecare) !
Nu, nu e nimic demodat în asta, nici hedonism ori bani aruncaţi, e un fel frumos şi necesar de a trăi în societate la fel precum spui „te rog” şi „mulţumesc”! O primăvară minunată să avem!
Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Vă aștept pe Facebook, mamide2.com !
sursa foto : Green Fantasy Timisoara/ plantestabilizate.wordpress.com
drept zici ca e un obicei pe care merita sa il perpetuam si sa ii invatam pe copiii nostri ,mai ales baieti, ca a darui flori e un gest firesc. baiatul meu s a emotionat cand l a vazut pe sotul meu ca mi a adus flori. el mi le a adus anticipat, pe 28 februarie, si a fost chiar mai bn ca am avut dimineata florile de care sa ma bucur de 1martie. flori mi a mai adus sotul dar copilul uita sau nu a constientizat asa cum a facut o acum, la 8 ani ai lui. eu ofer flori prietenelor si asa, fara motiv, doar ptr ca mi au iesit in cale si eu urmeaza sa ma intalnesc cu una din ele. mai ales flori de sezon, nu cine stie ce buchet pretentios. adduc bucurie chiar daca sunt perene.
LikeLiked by 1 person
foarte frumos! eu cred ca florile aduc mereu un strop de bucurie! Ce m-a emotionat pe mine anul asta e cand a primit Amyra flori de la tatal ei: zambea asa frumos si se alinta….probabil a simtit si ea ca e ceva mai mult dincolo de gest…
LikeLiked by 1 person