„Translate into English” ori „Traduisez en français” , asta îi mâncase zilele în liceu la fiecare oră de engleză ori franceză. Exerciţiile de genul acesta i se păreau întotdeauna fade şi false. Simţea, căci de vizitat Anglia sau Franţa la vremea aia, doar în vise i se întâmplase, că nativii nu vorbeau deloc aşa şi că astfel de traduceri nu făceau decât să strice sensul. Aşa că îşi spusese în sinea lui că nu va mai avea de-a face vreodată cu limbile. Şi cam reuşise să se ţină de cuvânt. La facultate dăduse la Politehnică unde se luptase cu balauri mai mari dar măcar mai precişi şi pe care îi simţea mai aproape de sufletul lui, apoi se angajase ca inginer geodez la o firmă şi acolo lucrurile mergeau foarte bine fără engleză sau franceză sau orice altă limbă.
Între timp omul începuse să şi călătorească, vizitase şi Franţa şi Marea Britanie şi Italia şi Spania şi Cehia şi alte câteva ţărişoare europene în scop turistic sau profesional şi cu bruma de engleză şi franceză pe care şi-o mai amintea din liceu şi cu ce se mai prinsese de el de prin filme, youtube şi alte canale dar şi cu felul lui de a fi se descurcase binişor. Acum nu mai considera chiar aşa o prostie exerciţiile alea de traduceri deşi rămăsese la aceeaşi părere : şi anume că distorsionează adevărul dacă nu cunoşti limba în profunzimea ei şi / sau cultura acelei ţări. Avea deformaţie de inginer, deh ce să faci, şi voia ca toate lucrurile să fie clare, precise, exacte. Şi limbile străine nu-i dădeau deloc acest sentiment de securitate pentru că nu le stăpânea la perfecţie. Un cuvânt însemna ceva într-un context pentru ca apoi să însemne cu totul altceva în altul! Nu mai vorbesc de franceză şi accentele ei. Deci chestia asta îl zăpăcea teribil.
Într-una din misiunile sale de serviciu, căci firma la care lucra avea tot felul de contacte şi contracte cu diverse ţări europene, formaseră un grup jovial de lucru. Oamenii erau profesionişti, fiecare expert pe ramura lui. La fel şi Victor al nostru era tare apreciat. După serviciu ieşeau la un vin în oraş ca băieţii si se descurcau ba cu mâinile, ba cu vorbele amestecate. Lucrurile mergeau strună chiar dacă uneori comunicarea era dificilă dar pentru ingineri vorbeau cifrele şi calculele, mai puţin metaforele, deci proiectul avansa nespus de bine. Problema apăru când li se spuse că proiectul trebuia prezentat şi unor edili locali care nu prea aveau ei cine ştie ce cunoştinţe tehnice şi că trebuiau să vorbească, să explice, să răspundă la întrebări şi să redacteze toata documentaţia în engleză (avuseseră această derogare deşi proiectul se desfăşura în Franţa).
Evident că Victor apelă la Google Translate, cel mai la îndemână instrument de traduceri ca să facă treaba rapid. În plus îşi zise că acolo unde mai erau întrebări sigur le putea clarifica oral, doar ştia şi ceva engleză şi franceză de prin liceu. Aşa că merse relaxat la faimoasa întâlnire. Bine, avea ceva emoţii dar nu foarte. Partea tehnică o stăpânea foarte bine, graficele vorbeau de la sine. Dar lucrurile o luară cam razna în timpul şedinţei : datele powerpointului spuneau ceva, era scris negru pe alb, el încerca să spună altceva, colegilor săi francezi le lipseau nişte informaţii pentru a putea clarifica întrebările oficiale. Nedumeririle apăreau pe feţele participanţilor care nu mai erau atât de convinşi de fezabilitatea proiectului fără prejudicii : mişcările solului şi ale pânzei freatice în cazul construcţiei acelui tunel puteau avea consecinţe foarte grave pentru locuitorii din zonă. Edilii nu îşi puteau asuma asemenea riscuri mai ales în an electoral şi se pare că nici nu primeau informaţii pertinente. Francezii spuneau că anumite măsurătoti fuseseră făcute de firma românească, graficele şi previziunile arătau nişte valori ce puteau fi interpretate în dublu sens iar traducerile erau destul de ambiguee. În urma şedinţei, verdictul fusese „Nu” şi proiectul nu obţinuse aprobarea de a trece în etapa următoare. Deocamdată, până la noi date, era îngheţat dar se puteau aştepta şi la ce e mai rău.
Ecoul misiunii eşuate din Franţa, deşi nimeni nu se aştepta la asta, merse imediat până la Bucureşti. Tot biroul de la Bucureşti se mobiliză pentru a înţelege unde era eroarea, ce se întâmplase şi hotărâră să îi invite la Bucureşti pe interlocutorii francezi înainte de a lua o decizie definitivă. Documentele fură luate la puricat, toate datele calculate şi răscalculate, totul era OK. Când ajunseră însă la versiunea în engleză realizară că era lacunară. „Cam asta se întâmplă când faci traduceri după Google Translate!” zise Gogu, proiectantul. Aşa că hotărâră să apeleze la specialişti.
Swiss Solutions se dovedi a fi soluţia ideală. Tot Gogu fu cel care veni cu soluţia salvatoare căci folosise serviciile de traduceri ale firmei în nişte chestiuni personale şi fusese extrem de mulţumit. Swiss Solutions era pe piaţa traducerilor din 2004 şi ofereau traduceri specializate în peste 80 de limbi. Ceea ce îi dădea încredere mare lui Victor – care nu spunem cam cât de mare avea morcovul – era faptul ca foloseau traducători nativi (aveau peste 3000 de colaboratori la nivel global) şi ofereau traduceri din diverse domenii precum automotive, medicină, juridic, economic, IT, inginerie. Deci, avea toată baza că termenii folosiţi erau cei corecţi. Aşa că făcu rapid o estimare de preţ traduceri pe site şi în 15 minute avu răspunsul.
În sfârşit putea răsufla uşurat : Agenţia de traduceri Swiss Solutions îi salvase pielea se pare căci în urma vizitei la Bucureşti edilii înţeleseră pe deplin că proiectul nu reprezenta niciun risc. Proiectul avea Go-ul pentru următoarea fază.
Vizita oficială se termină însă într-un mod şi mai plăcut care să le amintească tuturor cât de periculos e să fii „tradus” greşit. Cum? Cu o ieşire la teatru. Norocul lui Victor că la Naţional tocmai se juca „D-ale Carnavalului” aşa că avu prilejul, ba cu mâinile ba cu vorbele, să le explice subiectul piesei şi cum Miţa şi Pampon fuseseră „traduşi” în amor. Noroc cu managerul de proiect de la Swiss Solutions care fusese şi el invitat la teatru că altfel chestiunea asta de tradus în amor s-ar fi lăsat iar cu neînţelegeri dacă era după Victoraş.
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017, fără traduceri 🙂
Mami de 2 