Creştem cu dragoste, visăm frumos

Plecase pornit de acasă, era cu nervii la pământ şi voia să pună punct, gata, o decizie trebuia luată : ori la deal, ori la vale. Se săturase să trăiască mereu în tensiune, să o vadă pe cea pe care o iubea stresată, agitată, nervoasă, obosită. De fapt ajunsese să nu o prea mai vadă… La fel şi copiii…. Şi asta era foarte dureros. Ştia că era foarte greu mai ales pentru ea care de fapt îşi făcuse un crez din asta, deci ea trebuia să sufere cel mai tare dar era atât de angrenată în tot acest mecanism încât nu putea să mai dea înapoi sau nu mai ştia cum. Asta trebuia să discute ei acum – în seara asta, fără amânare şi fără ocolişuri.

Acum trei ani totul începuse ca o joacă, ca o revărsare a prea plinului ei. Îşi făcuse un mic blog unde îşi punea sufletul şi imaginaţia pe temele care îi erau dragi sau pe subiectele care o preocupau. Lucrurile s-au canalizat încet în direcţia parentingului. Îi plăcea, era cu şi despre copii iar la copii ea chiar se pricepea, adică avea în inimă şi minte acel ceva care îi fac pe copii să o aprecieze. A început să cunoască oameni importanţi şi specialişti din domeniu, să participe la conferinţe şi ateliere, să meargă la diverse reuniuni, să susţină benevol evenimentele în care credea şi să-şi formeze o mică comunitate pe care o îndrăgea ca pe un pui al ei.

De la săptămână la săptămână şi de la lună la lună, pe nesimţite însă, lucurile începuseră să se complice în mintea şi în jurul ei. Voia să cuprindă cât mai mult, să facă tot mai mult, timpul i se diminuase şi oboseala se acumulase. Se împărţea în prea multe locuri şi prea multe task-uri. Îşi dorea să răspundă la toate apelurile şi să ajute, să se implice, să fie acolo. Iar blogul nu mai satisfăcea această polaritate.

Constatase că era nevoie pe piaţă şi de altceva pe partea de copilărie foarte mică, cea de la zero la 3 ani. Aşa că discutase cu el şi luaseră decizia că n-ar fi rău să pună la cale nişte cursuri speciale pentru copilaşii foarte mici. Aşa luase naştere „Creştem cu dragoste”! Nu Fluturaşi, nu gândăcei, nu academia nu ştiu care, nu vreun alt nume englezit or nemţălit, nu vreo combinţie de cifre, IT sau litere magice! Doar „creştem” pentru că asta fac toţi copiii fie că vor fie că nu! Şi „cu dragoste” pentru că aşa simţea şi aşa credea din toată inima că trebuie să crească toţi copiii : învăluiţi de dragostea părinţilor, a vecinilor, a societăţii : de Dragoste, bun simţ şi echilibru.

Cursurile erau grupate pe două categorii de vârstă : se adresau copiilor de la 0 la 1,6 luni şi de la 1,6 luni la 3 ani. Prin aceste cursuri se urmărea imersiunea copiilor într-un mediu de limbă străin şi crearea abilităţilor motrico-senzoriale pe ferestrele de oportunitate specifice vârstei. Găsiseră un sediu pe care îl închiriaseră. Ea îl amenajase cu toată dragostea şi pregătirea pe care o avea ca să corespundă nevoilor unor copiii atât de mici, principiile Montessori fuseseră îmbinate ; bine până atunci el nu avea habar de multe lucruri dar le învăţase din mers şi se implicase alături de ea în tot ce putea sau ştia el…. chestii organizatoric-administrative, aprobări, înfiinţare firmă, umblat după avize, etc. Ea se ocupase de partea soft a afacerii, ceea ce avea să constituie corpul şi baza cursurilor, materiale de lucru, suport şi căutarea unei persoane care să o ajute efectiv în clasă. La această vârstă era nevoie de un tandem pentru a putea lucra eficient cu cei mici.

„Creştem cu dragoste” se născuse destul de uşor, dintr-un vis frumos şi începuse să se conturase binişor. Ea beneficiase şi de ajutorul bloggerilor, care înţeleseseră nevoia unor astfel de ateliere pe piaţă şi o sprijiniseră. Numărul cursanţilor era în creştere, oamenii erau mulţumiţi şi cel mai important….se vedeau progresele copiilor. Numai că de ceva vreme activitatea devenise covărşitoare pentru ea. Timpul liber, foate puţin era consumat în găsirea de noi materiale de curs, de update la ceea ce era nou, în găsirea de parteneriate, etc.  Era mereu pe drumuri, la telefon sau la birou. Voia să se extindă, avea planuri noi dar bani prea puţini iar timp ioc.

https://www.youtube.com/channel/UCGtoH8_dwGfnfCttTZLXW8A

În seara aia, el dusese copiii la rude şi plecase foarte pornit la birou la ea cu gândul de a avea o discuţie foarte serioasă : ce aveau să facă de-atunci încolo. Era momentul unei decizii. Biroul era plin de facturi, planuri, oferte…. Laptopul nu se mai vedea de sub vraful de documente. Iar ea …..aţipise cu capul pe acel morman de hârtii. Aşa o găsise el…numai că văzând-o aşa se domoli :

• „Nu ştiu ce să zic Ana, cred că e momentul unei decizii.”
• „Şi după ce am creat şi am muncit atât vrei să renunţ tocmai acum ? Nu ar fi păcat?”
• „Nu vreau să renunţi, vreau să continuăm. Dar în ritmul acesta vezi şi tu că nu se mai poate. Ai nevoie de ajutor. Tu vrei să te extinzi, ai idei atât de multe şi bune dar singură nu ai cum să faci faţă. Iar dacă stai aici unde eşti e un pas înapoi.”
• „Ştiu foarte bine Ştefan dar nu avem capital să facem ce trebuie….poate să mai aşteptăm. Nu vreau să luăm o decizie care apoi să coste liniştea şi siguranţa copiilor.”
• „Păi cred că am găsit eu soluţia : facem un împrumut bancar.”
• „Un împrumut bancar Ştefan? Păi asta ne trebuie nouă acum să ne îndatorăm ?”
• „Nu draga mea, luăm un credit pentru investiţii pentru 5 ani, 7 maxim. Poate fi în euro, în lei sau în dolari. Şi poate fi revizuit anual. Suma maximă poate fi până la 670000 lei dar cred că noi cu vreo 20000 euro ne-am descurca.”
• „Nu ştiu ce să zic, cu băncile…. Şi nu am timp să umblu şi nici tu, nici nu ne pricepem, poate ne trezim cu alte nebunii în hăţişurile bancare…”
• „E rezolvată …. „Visează… obține cu AVBS”
• „Hî??? Ce să visez?”
• „Păi tu visezi afacerea ta în detaliu şi AVBS – o companie de brokeraj bancar – printre cei mai vechi de la noi de pe piaţă, activează din 2007, se ocupă de restul. Tu visezi şi obtii cu ajutorul lor. E sloganul lor!”
• „Aha, şi căt ne costă toată afacerea asta?”
• „Zero lei…”
• „Zero pe naiba, cine ştie ce şmecherie o mai fi la mijloc ?”
• „Nu e nimic la mijloc, ei au contracte cu băncile şi îşi iau banii de la ei în funţie de câte contracte aduc. No money from us.”
• „Aşa deci…. Şi ei se ocupă să umble pe la bănci, să caute şi să vină la noi cu cea mai bună soluţie? Eu nu mai trebuie să fac nimic?”
• „Exact.”
• „OK. Păi ne trebuie o camionetă cu care să ne deplasăm şi să cărăm marfa. Ne trebuie un nou sediu. Aici nu mai avem loc. Vreau să ne punem la punct site-ul; am nevoie de personal : o doamnă menajeră, un educator pedagog şi partenariatul cu asociaţia de voluntari prin care voluntari din Franţa să vină să lucreze cu micuţii, plus ….
• „Deci….. văd că nu te mai opreşti, înseamnă că ideea unui ajutor financiar sub forma unui credit de investiţii este acceptată????”
• „Visează şi obţine cu AVBS Ştefane”, numa’ nu visa prea mult, acţionează că timpul e scurt.”

Râseră amândoi cu poftă aşa cum nu mai reuşiseră să facă de mult şi stabiliră ca a doua zi dimineaţa să pună în aplicare ceea ce discutaseră. Era momentul să treacă la următorul nivel iar soluţia de creditare prin AVBS le oferea fix ajutorul de care aveau nevoie. Acum mai rămâna de defalcat exact în ce aveau să investească banii luaţi, dar după cum se pornise Ana lucrurile se pare că erau destul de clare. Pentru un mic bloggăraş avea totuşi fler şi urma şi ea sloganul ei să crească cu dragoste!

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017.