8 ani, cei mai frumoşi din viaţa mea !

Peste 2900 zile de când suntem împreună! Şi doar 3650 de zile ce ne mai rămân de petrecut cât de cât împreună. De fapt „împreună” cu adevărat nu au fost decât cele 9 luni cât ai fost tu în mine şi eu în tine, complet, total şi nestrămutat. Au urmat apoi alte vreo 700 zile în care am fost 80 -90% împreună bucurându-ne împreună de fiecare mişcare, de fiecare zumzet, floare, ploaie ori ninsoare. Au fost 700 de zile pline de culoare, de dragoste imensă şi candoare. Timpul şi-a croit nestingherit în continuare drumul şi tu odată cu el : pentru alte 1500 de zile ai adus bucurie, zâmbet şi culoare. Dar ai presărat şi un pic de piper şi sare  (că doar după 2 ani era dezlegare) …cu întrebări, frământări şi poate un pic de frustrare. De vreo alte 700 de zile eşti însă într-o perpetuă învăţare…şi schimbare. Eşti bucurie, eşti lumină, eşti speranţă, eşti la fel ca la început : zâmbet şi culoare dar … ai devenit şi ceva în plus, un fel de maturizare te-a acaparat încât de cele mai multe ori am impresia că stau lângă un om mare! Doar scurtele tale perioade de „încăpăţânare” mă trag de mânecă înapoi să îmi spună „ hei, stai ! e doar un copil în plină transformare”.

Îţi aduci aminte când ai decis să vii la mine? Vara era în plină desfătare, noi ne pregăteam de vacanţă iar eu am ştiut că tu erai înfiripat deja în culcuşul cald şi moale. Şi mai ştiam, deşi confirmarea a venit luni mai târziu că erai băiat. Îţi mai aduci aminte lungile noastre conversaţii ? Nu te lăsam deloc singur, mereu îţi vorbeam, îţi explicam ce fac, unde mă duc, de ce….. ba chiar îţi inventasem un cântecel pe care îl mai fredonăm uneori nostalgici şi amuzaţi şi acum. Eram oare prea plictisitoare ? Ori cicălitoare ? Poate de-asta nu vorbeşti prea mult tu acum! 🙂 Cert e că niciodată nu m-am simţit mai spirituală, mai aproape de adevărul lumii ca atunci când te coceai tu, când toate energiile universului se perindau şi treceau prin tine pentru împlinire…. Sper să-ţi aduci aminte într-o zi sau să resimţi aşa trăiri…când tată ai să fii!

Când ai ajuns (cam greu ce-i drept şi cu ceva dureri ce le credeam pe-atunci fatale dar le-am uitat la prima ta înfăţişare) nu ai ţipat deloc prea tare! Erai firav şi delicat ….. Ţi-am zis cât eşti de frumuşel şi-apoi te-au luat. Nu te-am găsit decât târziu a doua zi : curat şi înfăşat, un înger blând şi delicat, un stoic din născare. Chiar doamnele de la maternitate spuneau că taci, nu plângi ci doar priveşti curat luminile ce ţi se-arată din lumea asta mare. Mi-era şi frică să te-ating, mai ştii? Nici tu, nici eu după atâtea conversaţii ce-avusesem nu ne găseam acum cuvintele uşor. Tu erai blând cu mine, nu doreai să mă trezeşi cu colici ori dorinţa de mâncare ori cu plâns; eu te priveam dormind şi mă umpleam de gingăşia ta, de cum zâmbeai cu îngerii prin somn, de toată fiinţa ta!

Ai început să creşti zâmbind ! Noi doi nu ne-am certat deloc în primii ani de viaţă – 2, când apoape sută la sută am stat! Mă supărai că nu mâncai! Aşa credeam eu pe atunci! De fapt mă-ngrijoarai teribil! Eu aş fi vrut să urmezi cartea care spune cât trebuie să ai şi când! Dar tu erai minunea mică şi frumoasă, cu zâmbet larg şi curiozitate mare ce cartea o sfida! Şi ai urmat cărarea ta: subţirel şi delicat dar tare neastâmpărat ! O clipă de odihnă nu aveam, într-o continuă mişcare mă ţineai. Dar felul în care te deschideai ca o floare, cum urmăreai tot ce te înconjoară, cum vorbele din gură le sorbeai, mă fascinau şi mă umpleam de încântare. De la 1 an jumate ai vorbit, curat fără stâlceli ori alte pelticisme de mai că-mi era ciudă că n-am şi eu acolo ce nota pentru posteritate!! Iar vocea îţi era de îngeraş, micuţă, dulce şi curată de mă topea imediat când „mami, mami, mamiiiii ….”auzeam. Şi-acum îţi este încă tot aşa !

Îţi plac copiii, eşti chiar fascinat şi fără prieteni simt cum te-ofileşti, deşi nu spui nimic şi primul pas aştepţi mereu pe altul să îl facă. Mi-eşti drag că te gândeşti atât de mult la ceilalţi, că ai un suflet minunat de bun, că ştii să ierţi, că nu ţii supărare, că vrei să faci şi că visezi. Dar mi-aş dori să te deschizi mai mult, şi să vorbeşti de ce te doare ori nu îţi place. Luându-ţi zborul, ai pedalat rapid prin toate fără teamă, iar noi te-am tot lăsat şi te-am încurajat. Când ţi-a fost teamă, te-ai retras uşor. La fel când te-am rănit ori te-am certat. Nu-ţi place să vorbeşti de lucruri care te-ntristează dar când eşti vesel eşti exuberant şi toată lume-atunci este a ta. Atunci nu taci, vorbeşti, întrebi şi râzi. Aşa mi-aş tot dori să fii mereu!

Mă bucură nespus copile prezenţa ta!! De vreo 2 ani te privesc mereu cum te tot schimbi, cum vrei să îţi iei zborul. Şi ştii şi înţelegi atât de multe! Şi vrei să pleci în tabere, să dormi în deplasare la prieteni! Să îţi ajuţi părinţii-n chestii delicate! Eşti înţelegător şi om de vază când ştii că ne bazăm pe tine. Te legi de masculin cu încântare, de-acolo îţi iei putere şi îndemn. Eşti pus pe acţiune cot la cot şi deseori te comporţi ca un destoinic învăţăcel. Cu femininul e mai delicat! 🙂 ….nu ştii prea bine cum să abordezi ….ori te retragi în matca ta când simţi că poate ai deranjat, ori depăşeşti ilar măsura ca să-ţi acoperi încurcarea. Nădăjduiesc să te aşezi în tine la fel de frumos şi de delicat cum ştiu că-ţi e purtarea interioară şi peste vreo alte 700 de zile să îţi exprimi fluent şi anima!

Mi-e dor de zilele senine de început când eram mereu împreună!

Mi-e drag de tine acum ce-ai devenit!

Mă pregătesc să te privesc cu inima deschisă şi să te las să zbori tot mai înalt!

Mi-e greu că nu mai am decât puţin să te privesc cum dormi.

Dar îţi doresc tot ce-i mai bun şi mai curat în lume! 8 ani nu sunt de ici-colea….cei mai frumoşi 8 ani din viaţa mea!

Jouzeux anniverssaire mon ange aimé!

Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Vă aștept pe Facebook, mamide2 !