Jeleuri în iarbă şi proiecte de casă zâmbitoare

• „Hai, vino, vino, vino! Aşează-te frumos aici în iarbă! Hai odată, nu mai fă mutra asta serioasă!” zise şi îl trase lângă ea zâmbind. Era fericită şi-n ochi îi jucau luminiţe.
• „O, Doamne, eşti aşa copilăroasă!”, spuse el morocănos dar de fapt îi plăcea tare mult felul ei de a fi. Ar fi vrut să aibă şi el puterea asta de a o lua de la capăt mereu şi de a privi viaţa cu umor şi gingăşie.
• „Ia te uită, avem şi jeleuri în formă de animale!” spuse şugubeaţă scoţând din rucsac o punguţă de jeleuri. „Le-am furat de la copii” făcu complice cu ochiul. „Şi acum te întinzi pe spate, relaxat, aşa da?” exemplifică ea întinzându-se în iarbă cu faţa spre cerul albastru.
• „Aşa zici? E bine?”, zise el culcându-se intr-o parte cu faţa spre ea şi aplecându-se să o sărute uşor.
• „Aşa nu!” râse ea uşor înfigându-i în gură pe neaşteptate un jeleu : „Îmi blochezi priveliştea!”

Copiii se auzeau râzând şi alergându-se mai încolo. Glasurile lor firave şi jucăuşe umpleau aerul.

Ea. Îşi dorea de mult o casă, să iasă pe terasă dimineaţa să-şi bea cafeaua, să simtă miros de flori în răcoarea dimineţii. Visa să aibă şi o mică grădiniţă în care să planteze câte ceva, el să îţi pună tot soiul de arbori fructiferi, din fiecare câte ceva astfel încât de primăvara devreme până toamna târziu să aibă fructele lor ecologice. Nici acum nu le venea să creadă că reuşiseră să cumpere acest teren micuţ de lângă capitală, fusese un noroc chior. O veche cunoştinţă, plecase definitiv în străinătate la copii după moartea soţiei şi le vându-se terenul mai mult pe ochi frumoşi. De când îl cumpăraseră, ea avea obiceiul să îl ia să meargă acolo să viseze la casa ce aveau s-o construiasca….cândva.

• „Aşa deci : proiect casă : la parter aş vrea să am o bucătărie largă şi geamuri imense prin care să privesc copiii jucându-se în grădină. Apoi un living încăpător care să fie legat prin nişte uşi imense de bibliotecă. Acolo vreau să fie sanctuarul meu, să-mi pun un fotoliu şi o lampă imensă şi să mă retrag în serile răcoroase să citesc. Şi tot acolo vreau să pun şi biroul ca să lucrez în linişte de-acasă când ….”„E minunat cum ţi-ai imaginat. Uite ce zic eu : hai să-i dăm drumul!”
• „Serios?”, sări ea din visare şi ridicându-se brusc în picioare îl îndemnă şi pe el s-o urmeze.
• „Hei ce-i cu graba asta? Am zis să-i dăm drumul dar mă gândeam că-ncepi de mâine cel puţin!”
• „Am început de mult!!!” zise ea. De când am cumpărat terenul m-am tot uitat pe internet, am căutat, m-am interesat şi am găsit tot ce ne trebuia : „AIA Proiect”.
• „De ce tocmai ei? Am eu un prieten care ştie pe cineva care…..
• „Vald, Vlad, opreşte-te! Vezi cum începi greşit ? Ai tu un prieten care are o cunoştinţă care are un văr care…. Ce-i asta? E vorba de casa visurilor noastre, casa în care vom locui împreună cu copiii şi sper eu şi nepoţii noştri. Trebuie să apelăm la profesionişti. Şi hai să-ţi spun ceva. Ştii de ce zic că m-am oprit la ei pentru proiect casă ? Nu doar pentru că oferă o grămadă de servicii precum studiu geotehnic, certificat energetic, audit energetic, consultanţă, autorizaţie pompieri şi multe altele dar şi pentru că toţi angajaţii sunt arhitecţi membri ai Uniunii Arhitecţilor din România.”
• „Bine, am înţeles, deci sunt de încredere dar probabil că sunt şi foarte scumpi, poate ar trebui să mai căutăm!”
• „Vlaaaad…. „Case care zâmbesc. Acasă” , ăsta e motto-ul lor! Nu crezi că e exact pe sufletul meu ? Exact ce îmi doresc. În plus, dincolo de latura sentimentală să ştii că am citit o grămadă de testimoniale despre ei şi toţi cei care au apelat la serviciile lor sunt foarte mulţumiţi. Zici de preţuri ?? Ce-ar fi să-ţi spun că poţi să ai proiect de casă cu preţuri începând de la 800 lei ?”
• „Ce ???, făcu Vlad neîncrezător!! „Eu credeam că un proiect de casă e ceva de genul miilor de euro…”
• „Păi aşa e când nu te documentezi, vezi ?”
• „Bine, dar tu vrei bibliotecă şi mansardă cu observator pentru copii şi spaţiul nostru dedicat de relaxare cu saună. Mai vrei şi-o mică seră şi cramă la subsol- zău că asta îmi face rău cu ochiul. Cine ştie cât costă ceva personalizat ?”
• „Ştiu eu, foarte puţin, ei fac şi proiecte de casă personalizate. Le scriem în seara aceasta chiar şi specialiştii lor vor veni curând. După ce vom discuta, vor realiza proiectul exact conform dorinţelor şi specificaţiilor noastre dar cu ochiul şi detaliile tehnice pe care numai ei le cunosc.”
• „Da, ai dreptate. Îmi place tot ce-aud”, spuse el şi rămase gânditor….
• „Ce-i ? De ce te-ai încruntat?”
• „E complicat Ioana….Sunt atâtea la care să ne gândim : nu ştim cu ce să începem construcţia unei case, cât ne-ar costa toate cele pe care ni le dorim… Nici măcar nu ştiu toate demersurile sau autorizaţiile de care avem nevoie şi ne-am putea trezi apoi cu o grămadă de probleme. Nu vreau să mai vorbesc că trebuie să găsim o firmă de construcţii serioasă, ştii cât de greu e….”
• „Da, ştiu. Dar tot pe AIA Proiect cred că ne putem baza. Ei ne pot ajuta şi astfel de sfaturi plus recomandări de constructori serioşi şi furnizoti de materiale de construcţie buni. Ei ne vor spune şi de ce autorizaţii sau câţi bani am avea nevoie.”
• „Păi atunci ce mai pierdem vremea….Copii, Îmbarcarea !!!” Strigă el plin de entuziasm.

Vântul trânti ceşcuţa de cafea ce rămăsese acolo de dimineaţă şi zgomotul o făcu să tresară. Aţipise fără veste în şezlong pe terasă, înfăşurată într-o pătură moale şi călduroasă. Din casă venea un miros îmbietor de friptură şi mirodenii. Afară greierii ţiuiau de zor prin iarbă. Departe se auzeau înfundat voci zglobii de copii şi alarma unei ambulanţe probabil. Chiar atunci intră pe poartă fiul.

• „Bună mama. Ce faci?”, zise el trântindu-se pe un scaun lângă ea şi aruncându-şi cât acolo teneşii din picioare.
• „Te rog iubire nu mă anestezia”, îi zâmbi ea împăciuitoare. „De-abia ce m-am trezit, nu vreau să cad iar în braţele lui Morfeu”. Hai repede la duş că se pare că avem parte de o surpriză la cină.”
• „Tata găteşte? Sunt lihnit! Ne-a alergat profu’ la antrenament fără milă!” zise el şi intră val vârtej în casă.

In urmă cu un an jumătate, privind cerul albastru întinşi pe iarbă şi mâncând jeleuri în formă de animale hotărâseră să se apuce de casă. Pentru proiect casă îi contactaseră pe cei de la AIA Proiect chiar în acea seară şi în trei săptămâni avuseseră proiectul casei mult visate. Părea că stăteau acolo dintotdeauna.

Aşa-i în casele care zâmbesc, eşti Acasă.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017.