Stătea în fața invitației de peste 10 minute : o mângâia, o adulmeca, o deschidea și iar o închidea. Să fie oare adevărat? Chiar fusese invitată la Gala de onoare a Scriitorilor ? Cum așa ? înseamna oare că munca ei fusese remarcată cu adevărat ? Nu era o farsă? Faptul că primise invitația înseamna pentru ea o recunoaștere a valorii sale scriitoricești și asta era tot ce conta. Evenimentul avea loc la unul dintre marile Palate din București în două săptămâni și impunea un cod vestimentar elegant.

majorica.jpg

Eleganța era apanajul său, ca o a doua natură a sa. Pentru multe femei astfel de lucruri se învață cu multă străduință și greutate și nu întotdeauna iese bine, nu din prima. Pentru ea însă era altfel, putea să facă totul mult mai ușor decaât prietenele ei, firesc, foarte natural iar rezultatul de fiecare dată să fie wow! De unde invățase cum să se poarte , cum să se imbrace, cum să se machieze? Nu putea spune exact; nu avea pe nimeni în familie care să fie de viță nobilă sau măcar să aibă vreo școala mai înaltă; bunica ei locuia la țară și nu mersese mai departe de 30 de km de satul unde locuia iar mama ei lucrase toata viața într-o fabrică. Probabil totuși că undeva departe în genele ei era și ceva demn de un os domnesc, ceva ce i se transmisese și ei cu prisosință.

Eleganța se simțea în fiecare mișcare a corpului său, în fiecare respirație și în mediul pe care și-l crea în jur. Eleganța i se simțea în privire și în voce. Se duse la măsuța de toaletă și scoase cutia cu bijuterii. Multe erau cumpărate de ea însăși, câteva erau primite, majoritatea purtau amprenta ei : simple, finuțe, nimic ostentativ. Parcă totuși nu găsea nimic potrivit pentru o asemenea ocazie. Deschise șifonierul: mama sa o învățase că din garderoba unei doamne nu trebuie să lipsească niciodată rochia neagră și rochia de catifea. Era simplă, croiul elegant care urma liniile corpului, fusta conică dincolo de genunchi și decolteul adânc în V din spate erau răsturnate de fluiditatea mânecilor.

inel_majorica

De Crăciun primise un inel Splendor super finuț din perle de Majorica, placat cu rodiu : cinci perle micuțe ce se aliniau ca într-o coloană a infinitului, ca într-un drum al (re)găsirii sinelui; simplitatea liniei arăta grație dar și un fel de rigoare; perlele micuțe și elegante străluceau când lumina pica pe ele într-un anumit unghi; îi plăceau perlele deși credința populară spunea că aduc tristețe și lacrimi. Dar ea le găsea magice, inspiraționale, un strop de lumină dintr-o altă lume.

 

Da, acesta era inelul pe care îl va purta împreună cu rochia neagră de catifea. Dar ținuta nu era completă, avea nevoie de puțină lumină și în jurul gâtului. Cunoștea magazinele Splendor. Le vizita adesea doar pentru plăcerea de a vedea bijuteriile sau ceasurile din vitrine; și de fiecare dată când avea nevoie de idei de cadouri, Splendor era soluția : un ceas, un inel, o pereche de cercei, un set elegant, un pandantiv erau cadouri care nu dădeau niciodată greș. Ce frumos ar fi fost să găsească ceva ce s-ar fi potrivit cu inelul primit de Crăciun și pentru ținuta ei.

Logo-Splendor-pasiune-pentru-bijuterii-RGB-768x278-300x109.png

„Amurgul dimineții” ieșise de sub tipar în urmă cu un an aproape, era romanul ei de debut, îl copsese cu sufletul, îl trăise cu inima, îl gândise literă cu literă, îl respirase în nopțile târzii și-l transpirase în diminețile pustii. Se probă în rochia de catifea neagră, își puse pantofii cu toc înalt și inelul Majorica. Își făcu o poză și o trimise împreună cu invitația scanată celei mai bune prietene a sa………care era un prieten, cel ce o sprijinea mereu din umbră, cel mai de încredere critic al ei. Primi târziu în noapte felicitările și încurajările lui într-un mail scurt.

Peste trei zile era la ușa ei cu o sticlă de vin și un pachet micuț :

  • Eu zic că trebuie să sărbătorim, nu de alta dar poate ei premiul de debut la Gală și dacă nu ești pregătită poți să gafezi.
  • Gafele mele sunt foarte elegante….
  • Tu ești elegantă, gafele sunt doar…amuzante în cazul tău! Apropo, e foarte OK ținuta aleasă dar mi se pare că îi lipsește ceva…
  • Da, îi lipsește un colier care să se potrivească cu inelul de la tine. Mi-ar fi plăcut ceva în acceași linie clasică și elegantă, simplu și diafan…
  • Ca linia orizontului…
  • Exact ….ca un „amurg al dimineții”. Hai bine să bem vinul adus de tine și să mâncăm o prăjitură, nu ?
  • Ai gătit ceva bun ?
  • Nu, ai adus tu sau ce ai acolo ?
  • A, da, corect. Poți să îmi spui dacă îți place. Mie mi s-au părut …savuroase!!

Luă cutia dar realiză imediat că era vorba despre altceva. O deschise ușor, cu stângăcie și emoție : o pereche de cercei cu trei perluțe aliniate și un colier cu cinci perle Majorica urmând linia orizontului!! Erau setul ce completa inelul ! Era ceea ce avea să facă ținuta ideală pentru Gală. Erau simplitate, lumină și verticalitate!

Povestea vinului cu perle avea sa fie scrisă curând .

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017.

Publicités
Posted by:lauragherghe29

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

w

Connexion à %s