Carte cu iz de altădat’

Sunt savuroasă și frumoasă, pe-alocuri sunt chiar delicioasă deși nu sunt deloc o pască.

Nici drob nu sunt, cum tentați poate-ați fi să credeți, după parfum de usturoi și ceapă.

Parfumul este doar în amintirile din voi !

De-am reușit deja să vi-l trezesc, sunt copleșită … e cel mai frumos dar !

 

Sunt proaspăt scoasă din cuptor, cuptorul minții și-al simțirii

Și-am început periplul meu prin atmosfera bloggerimii.

Dar Superblog m-a –ncurajat să ies un pic din anonimat.

Așa că-mi caut blog partener.

 

Pe Alma Nahe poate-o rog să pună-o vorbă unde o ști

S-apar de-acum și eu la știri,

La tvr2 îmi doresc, la « Arte, carte și capricii »

Că doar mi-s carte cu delicii !

 

Subseară la povești să-ndrug, să împletesc cu nostalgie

Gânduri răzlețe și … amintiri din veșnicie.

La asta mă pricep un pic, c-am învățat de la bunici

Îi știți și voi, doar pusui-am pe toți ca-ntr-un chenar ferice

pe blogul mic, mamide2 !

 

Aripi plăplânde am înălțat timid acolo,

Cu fața-ntoarsă-nspre pământ,

Spre timpuri cam de mult apuse

Căci ele-mi sunt ce sunt, ce simt, ce vreau, ce pot, ce-oi îndrăzni să fiu de-acum-nainte !

Ele-mi sunt seva și lumina

Și întunericul și tina

Ele-mi sunt leagăn, mângâiere, suspin și dor și chiar durere.

Cu blogul le-am adus în față, străvechi timpuri germinatoare de dulci trăiri

Să bucure pe cei câțiva ce s-or afla din întâmplare pe-aici, pe tarlaua mea.

Ș-acum le-am strâns ca-ntr-o eșarfă în cartea ce-o aveți în față.

 

« Vacanțele de altă dată », tradiții vechi de Paște sau Crăciun

Năzbâtii de copii pierduți și amintiri uitate-n suflet de adult ;

Apusuri de mult de tot apuse și răsărituri roșii în căruțe ;

Sunet de voci în liniștea nămiezii sau țiuit de greieri seara ;

Încondeiere pe cerul plin de stele-al verii.

 

Lătrat de câini, zăpada scârțâind sub cizme groase, ciorapi de lână ;

Ied umezit în noapte-a rece de limba aspră-a mamei lui ;

Furat de gâști, cules de struguri și de prune ;

Săpat la vii sau arăcit, cules de boambe prin pădure…

 

Mușcată roșie cusută de mâini uscate, noduroase pe un pieptar ;

Tuzluci făcuți cu meșteșug uitat de nea’ Pâinică ;

Vorbe de duh, cântece, jocuri și povești rostite-n drum, târziu în noapte,

Le-am strâns cu drag pe toate aici, în cartea ce-o aveți în față !

 

Cițiți, zâmbiți, trăiți, lectura-i savuroasă, chiar delicioasă pe alocuri

Nu o spun eu ci-un partener media de seamă : Radio România Cultural.

Ce-a spicuit din cartea mea, la ceas de seară.

Ce minune !!

 

Lumea satului uitat, dintr-o Oltenie-ancestrală

Cu frumuseți aspre, cu peisaje înțărânate de seceta din timpul verii,

Cu chipuri negre și uscate, cu ten pârlit de Crivățul iernii

A învățat a etira memoria la infinit.

Și iată că acum se mișcă, intră în case-ndepărtate prin vocea mea, de carte mică.

Încă un nasture-ncheiat la haina mândră a culturii !

Coperta groasă o închid acum peste noianul de povești,

Mi-e greu să îi pun punct. De fapt n-am cum…poveste suntem toți.

Dar trag cortina-ncet, cu zâmbet larg și nas de clovni timizi,

Finalul e deschis … sunt doar o carte cu dichis.

 

Articol scris pentru Spring Superblog 2017.

Credit foto: bookaholic; literaturapetocuri