Poveștile au darul de a ne ajuta să integrăm subiecte destul de delicate sau greoaie. Ele ne ajută să le vorbim copiilor despre lucruri pe care altfel nu am putea să le abordăm prea ușor.
Alteori, de multe ori, poveștile au rol terapeutic, de vindecare. Și, așa cum spunea și Oana Moraru, la una din conferințele ei, poveștile terapeutice nu trebuie citite neapărat (sau doar) copiilor care trec prin perioade mai grele sau care își pun întrebări.
Poveștile terapeutice operează prin simboluri (marea, vaporul, pasarea, toba…) iar citirea acestora plantează în copil înțelepciunea de a ști cum să reacționeze sau să acționeze când se va afla într-o situație mai delicată, când se va lovi de anumite probleme sau cum să fie de ajutor altora care traversează perioade tulburi.
„Bunicul elefant își ia rămas bun” sau „Ce se întâmplă când cineva drag moare ?”, de la Editura Corint Junior este povestea pe care v-o propun în această săptămână (și nu întâmplător, săptămâna trecută v-am povestit despre cum a înțeles fiul meu acest fenomen în articolul : „Și la final, rămâne doar Liniștea”).
O poveste blândă care ne explică fenomenul trecerii prin gurile unor copii- elefanți. Câți copii, atâtea păreri! Toate sunt bune, toți au dreptate și fiecare are dreptul la o opinie, fiecare are dreptul să își formeze acea opinie cu care rezonează.
Audiție plăcută dragi părinți și copii! Să vă fie viața plină de povești!
Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Știți cum se zice, sharing is caring ! Like paginii de Facebook, mamide2 !
Mami de 2 