Dacă-i marți cu drag citim : “Micuțul Nicolas”/ Goscinny & Sempé

Probabil că nu există copil care să nu fi auzit de seria „Jurnalul unui puști” a lui Jeff Kinney. Nu e de mirare că autorul e numărul doi la încasări în urma vânzărilor uriașe pe toată planeta. Personal, nu sunt foarte convinsă de aceste cărți, dar am mers cu valul și am achiziționat și noi vreo 4 volume pe care obișnuiam să le citim seara și să ne amuzăm la desene …aici îi revenea lui Arthur sarcina și plăcerea să încerce să dezlege scrisul ce însoțea caricaturile. Lucrurile astea se întâmplau în urmă cu vreo doi ani.

Dar astăzi nu despre Jurnalul unui puști vreau să vă vorbesc ci despre o carte care a făcut istorie : „Micuțul Nicolas”, scrisă magistral de René Goscinny și ilustrată extraordinar de Jean-Jacques Sempé.

„Micuțul Nicolas” adună o serie de întâmplări tare haioase din viața unui puști pe vremea când încă școala se făcea separat : pentru băieți și pentru fete. Veți regăsi peisajele și obiceiurile din vremuri apuse, cu pedagogul de școală, cu felul în care era organizată societatea, atât în exterior cât și viața domestică, cu minunea pe care o reprezenta faptul de a avea televizor, cu joaca pe afară – adevărata distracție. Dar mai ales cu năzdrăvăniile copiilor! Și va fi un minunat prilej să povestiți copiilor voștri cum era altă dată la școală, cum erau îmbrăcați, cum se distrau, cum se bucurau de cadouri sauo prăjitură….

La drept vorbind, această carte este mult mai amuzantă pentru părinți decât pentru copii și are darul de a ne transporta într-o altă epocă.

Iar limbajul….ei da, Goscinny e adevăratul inventator al limbajului ștregăresc și al stilului de jurnal cu care, mai tîrziu Kinney a cucerit lumea.

Desenele lui Sempé întregesc personajul, sunt atât de fain realizate, încât ești acolo în anii 50, nu trebuie decât să adăugați culorile sepia. De altfel, probabil că sunteți familiari cu figura Micuțului Nicolas, doar este marcă înregsitrată ! Sau poate obișnuiați să urmăriți seria de desen animat care rula la un moment dat pe TV5.

Micuțul Nicolas e fermecător prin felul său ștrengăresc de a fi, prin nenumăratele prostioare pe care le face, ca orice băiețel de vârsta lui, și prin naivitatea sa. Până la urmă asta iubim cel mai mult la un copil: felul său naiv, bun și curat în care privește lumea în combinație cu acea nevoie de a se ști /crede mare, de a dori să se comporte precum un adult sau să facă ceea ce face un adult dar revenind imediat în matcă atunci când lucrurile se dovedesc a fi periculoase!

Peisajul e completat de gașca lui Nicolas, fiecare copil având rolul și rostul lui, fiecare fiind tare fain conturat și „introdus” de Nicolas în povestire. Mama, e mama – dulce, bună și face niște prăjituri super! Tata – e un fel de prieten de-al lui Nicolas mai mare și care uneori face mai multe năzbâtii decât copilul. Avantajul lui e că n-are teme J. Mai apare și dl Bengescu, vecinul care n-are altă treabă decât să le strice lor distracția și mai ales să-l tachineze pe Tata. Doamna învățătoare, tare bună și drăguță, numai că are mult de furcă cu toți nazdrăvanii din clasa ei.

De Micuțul Nicolas, pe noi ne leagă și o istorie personală tare simpatica: în anul 2014, când a apărut traducerea din limba franceză, editura Arthur a realizat o lansare super frumoasă, așa pe inima micului poznaș și au pus în scenă cursa Micul Nicolas. Arthur, nu avea decât 5 ani pe atunci, la cursă aveau voie să participe copii cu vârste de peste 6 ani, dar după stăruinți și rugăminți, a intrat. Nu numai că a participat dar a și câștigat. Locul 1 și cupa Micul Nicolas!

Dacă nu îl cunoașteți încă pe Micul Nicolas nu mai pierdeți timpul! E un ghiduș pe cinste care va face deliciul serilor cu cei mici (dar nu mai mici de 5 ani, zic eu). În cinstea cursei de acum 3 ani, eu o să vă citesc astăzi „Prima mea bicicletă”.

 

Îmi spuneți apoi dacă v-a plăcut (eu nu mă pot abține să nu zâmbesc :)).

Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Știți cum se zice, sharing is caring ! Like paginii de Facebook, mamide2 !