Un necaz nu vine niciodată singur sau cum te lovește din plin când ai copii

Știți vorba aia : „Un necaz nu vine niciodată singur” sau alta minunată care spune„La omu’ sărac nici boii nu trag”? Ei bine nu știu dacă ați observat dar atunci când apare în viața noastră un necaz, o problemă, o îngrijorare, mai ales la noi ăștia care avem copii….mai întotdeauna vine la pachet cu alte una, două, trei, probleme. Se înlănțuie așa de nu mai știi cu ce a început!

De ceva vreme, eu mă încăpățânam să nu iau în seamă aceste legi nescrise ale Universului, să îl fentez un pic și astfel îmi creasem un sistem de „zen” demn de invidiat și de către marii guru. Exagerez aici un pic, evident, ideea este că de fiecare dată când asupra mea se abăteau norii, îmi concentram atenția pe părțile pozitive. Se pare că acest mod de a privi lucrurile au ajutat cumva, pentru că, nu-i așa, realitatea nu este decât concretizarea gândurilor noastre ?? și cum eu gândeam pozitiv, nici lucrurile nu păreau să degenereze prea tare….sau am fost doar norocoasă??

Iată însă că de vreo săptămână zen-ul meu s-a cam tulburat și Universul s-a prins că încerc să-l păcălesc. Așa că s-a gândit să preia controlul și, din vacanța de 1 iunie și Rusalii, pe care mă pregăteam s-o petrec liniștit și cătinel, mă lovește ba din stânga, ba din dreapta, ba îmi mai dă una și sub centură, asta ca să mă dezechilibreze total.

Deci, cum stăteam eu așa în bula mea, mă trezesc cu lovitura aia, singura capabilă să tulbure apele unei mame : copilul bolnav !!! Ei bine, de la o anumită vârstă nu mai e panică atât de mare mai ales dacă lucrurile nu par să fie grave. Deci un episod de febră pe zi nu mă sperie, mai ales că nu e însoțit de alte simptome decât o stare generală destul de proastă. Iar eu, vă spuneam că veneam după o perioadă foarte bună, atât de zen încât nici Nurofen nu aveam în casă – semn bun zic eu, de atâta vreme nu mi se mai îmbolnăviseră copiii!

Dar când zilele trec și starea generală nu pare deloc să aibă vreo ameliorare, începi să te clatini, mai consulți o părere și se schimbă și diagnosticul. Te bucuri în primă fază că nu e nevoie de nici un antibiotic, te informezi și afli că până la urmă o să treacă de la sine, că nu e nevoie decât de tratament local, multă bunăvoință și….energie pentru organism. Energie pe care trebuie să și-o ia din alimentație, dar paradoxul aici e că alimentația nu prea există.

Copilul, altfel super energic, devine apatic, exact așa cum nu îți place să îl vezi. Tu nu ai cum să-l obligi să mănânce, îi spui povești, vii cu exemple, încerci să fii blând, înțelegător. Nu ai nici un rezultat, te enervezi, de fapt ești speriat și frustrat că nu știi ce să faci și cum să îl mai convingi, treci la amenințări cu spitalul, perfuzii, pierzi controlul – ca orice om speriat! Rezultatul : pierzi și mai mult teren în fața copilului, care se panichează, plânge, nu vrea.  Iar tu ??

Îți vine să o iei la fugă și să îți dai palme, te învinovățești că ești cel mai rău părinte, că nu știi să fii aproape de copil, că în loc să îl ajuți mai rău îl încurci, îl descurajezi, îl speriii! Și îți dai seama că de fapt, în momentele de criză tot parenting-ul liniștit și atașant pe care îl practici sau înceci să îl practici, se duce pe apa sâmbetei, ceea ce nu îmbunătățește deloc self-esteem-ul tău aflat deja sub limita înghețului ! După furtună și multe sentimente de vinovăție, cortexul prefrontal preia încet, încet funcțiile normale, reușești să restabilești cât de cât calmul și evident că în aceste condiții și copilul devine mai cooperant.

Dar fix, când ziceai că reușești să te pui pe linia de plutire, Universul vine cu pronlema numărul doi! C-așa-i în tenis! Pardon, în viața de mamide2. Deci, copilul cel mic, pe care de-abia îl obișnuisei cu creșa, care părea să meargă pe drumul ce bun, deși într-o lună de când l-ai dus prima dată a facut și un episod de răceală și unul de conjunctivită ……Iată cireașa de pe tort, vine Varicela!!! Serios??!! Toate 3 într-o lună?? Adică, dragă Universule, puteai să mai ai un pic de răbdare, măcar să se însănătoșească copilul ce mare, să mă readaptez și eu la muncă….chestii din astea.

Acum nu sper decât să se recupereze rapid cel mare, să aibă fie-mea o formă ușoară de varicelă, și noi să nu o luăm razna.

Dar dragă Universule, data viitoare când mai treci pe la mine prin vizită, ai grijă să vii cu vreo 2, 3 bucurii la pachet! Așa să te revanșezi pentru ce mi-ai făcut acum !

Dacă vă plac articolele mamide2, vă aștept cu un like și pe Facebook și dați de veste și altora. Mă înclin!

credit foto : copil-racit /centruldeparenting.ro: cugetliber.ro; imunitateforte.ro