Vara, mare, soare, copii și distracție – ar putea fi o variantă câștigătoare

A venit vara!!!! O așteptam de atâta vreme! Nu știu cum se face dar mereu aștept vara! Poate pentru că sunt născută vara sau poate pentru că mintea mea asociază cumva vara cu vacanțele deși nu e singura perioadă din an când mergem în vacanțe, nu ? Adică și de Crăciun de-abia așteptăm sau de Paște sau toamna când avem acele peisaje minunate la munte unde toate culorile se îmbină în cele mai fericite moduri ….

Da, da vara parcă e altceva. Căldura oprește un pic timpul în loc și-i dă o altă semnificație. Ziua se lungește și oricât de multă treabă ai avea, tot reușești să rupi un pic și pentru plimbare, parc, relaxare, bere rece….Vasele de sânge se dilată, porii se deschid și fiecare celulă intră parcă pe modul vacanțăăăăă, drag de viață și iubire! 

De cum vine mai încep să mă gândesc la mare. Iubesc întinderea nesfârșită de apă! Ador să-mi pierd privirea în albastrul mării unit cu albastrul cerului. Să ghicesc siluetele cenușii ale navelor în depărtare….Să ascult zgomotul valurilor izbindu-se de țărm, să simt nisipul sub tălpi….Nu există moment din zi ori noapte care să-mi displacă la mare!!

Multe răsărituri am văzut în viața mea, mai ales în copilărie! De multe ori am fost martorul acestui moment magic al apariției soarelui pe cer (Și când spun magic, nu e o vorbă în vânt! )! Dar la Mare parcă orice răsărit e mai mult! Și te încarcă cu o energie de început de lume, de martor al marilor mistere universale….Din păcate de ceva ani, nu mi-am mai permis nici să stau până la răsărit nici să mă trezesc pentru răsărit la mare! Probabil că oboseala acumulată peste ani de nopți fracturate (de când am copii) m-a făcut să prețuiesc orice urmă de energie mai mult decât magia momentului răsăritului. Nu fără umbră de regret, recunosc! Nici anul acesta nu a făcut excepție (deocamdată…)!

 Așa am instaurat plimbările pe malul mării dimineața pe răcoare, puțin după răsărit, când doar țipetele pescărușilor sfâșie zarea, plaja e pustie și umedă și doar uneori vreun sportiv își lasă urmele pașilor în nisip. Atunci cu copilul în spate, brațe ori pe jos, după cum i-a fost începutul, respirăm aerul sărat al dimineților la mare, ne încărcăm cu energie pozitivă și sănătate…o oră, până când lumea începe să se trezească la viață, atmosfera să se încălzească și plaja să se anime încet, încet…

Sau seara, facem „plimbările noastre de seară, pe malul mării”….cum ne-a reamintit Arthur: „Dar noi, când mergem să facem plimbarea noastră de seară?” Seara, marea se transformă! Și dacă în orice alt moment al zilei mă fascinează întinderea albastră și aș putea sta ore în șir să o privesc, noaptea nu mai recunosc nimic, e ca o gaură neagră nesfârșită care se întinde înaintea mea și doar zgomotul valurilor mă liniștește și îmi aduce aminte că e marea cea albastră și dragă…Noaptea, marea mă înfioară și mă cutremură, mă ține captivă în brațele ei, simt cum întunericul mă învaluie de peste tot și doar vocea ei mă calmează încet. Vocea și căldura ei……..

Plimbarile pe malul mării noaptea, desculți prin nisipul rece sau prin apa călduță, culcatul pe nisip sau pe vreun șezlong rece, îți dau o senzație deosebită: vorbele se împuținează, respirația se calmează, mintea se golește de întrebări… Mă bucur că cel puțin până acum copiii, deși micuți, au rezonat cu toate acestea și chiar dacă poate fiecare a simțit și trăit momentele astea altfel, toți am ajuns să le căutăm și să le apreciem.

Iar între aceste momente, ador timpul pierdut pe vreun șezlong citind și mai scăldându-mi din când în când picioarele în apa călduță de la marginea piscinei de copii (:) daaaaa, deși ador marea am o teamă teribilă de apă) și gâtul în vreun cockteil rece. De acest obicei, oricât de greu ar părea pot să mă bucur și ca mămică….când și cum ? Ei bine în acele momente de prânz, când puii dorm!! Nu întotdeauna se poate, sau atunci când copiii se măresc și nu mai vor să doarmă la prânz….dar în această vacanță am reușit…. Și după orele prânzului, pe la 3, pe motiv de însoțit copilul cel mare la piscină și făcut liniște în cameră pentru copilul mic care adormise….am făcut ceea ce îmi doream de mult: am citit tolanită pe un șezlong de la marginea piscinei. M-am mai jucat un pic în apă cu copilul, ne-am stropit, am vorbit, am băut fiecare căte ceva și m-am pierdut în lumea mea!! Și uff ce bine a fost!                                                  

E o senzație ciudată : de dor și drag de mare! Să ajung să o văd, să o simt, să o respir, apoi după câteva zile să plec, pentru ca imediat ce am plecat să îmi fie iar dor de întinderea ei….

Noroc totuși că mă plictisesc pentru că altfel orice sejur la mare cu copiii mi s-ar părea o corvoadă. Arthur e genul care se poate juca în nisip o grămadă fără urmă de plictis. Iar cel mai tare partener în această joacă îi este chiar tatăl – mare amator de îngropat în nisip. Apoi se aruncă amândoi în valuri și înoată, sar ori se joacă….Vacanțele mele la mare pe când era doar el erau chiar vacanțe : căci cei doi având pasiuni comune, eu aveam tot timpul din lume pentru mine!

Amyrei în schimb, îi e teamă de mare, pe care de-abia o încearcă cu piciorușele. Nici în nisip nu se prea joacă, nici mulți prieteni nu prea își face deocamdată. În schimb are o plăcere extraordinară să se urce plină de nisip pe mine imediat ce mă vede că mă întind pe șezlong…Noroc, după cum spuneam, că mă plictisec la plajă. Nu ar strica totuși să reușesc să prind și un pic de plajă… Dacă vin de la mare, ca și când nu aș fi fost e din două motive: că nu am avut cum, nu m-a lăsat fie-mea și pentru că mă dau cu factor de protecție 50. Și asta de când am copii.

Una peste alta, vacanța la mare a avut de toate anul acesta. Ori poate oi fi devenit eu cu vârsta mai înțeleaptă și am ajuns să văd partea plină a paharului, ori o fi de la cartea aia de 400 de pagini pe care am reușit să o citesc …ceea ce în restul timpului, îmi e efectiv imposibil să fac…

Oricum ar fi, a fost frumos și …tare îmi e dor să ajung iar!!! Voi cum vă petreceți vacanțele la mare cu cei mici? Ce obiceiuri aveți ?

Dacă vă plac articolele mamide2, vă aștept cu un like și pe Facebook și dați de veste și altora. Mă înclin!