Ce poți face cu un creion mov…

Când Arthur era mic, de fapt de pe la vreo 2 ani până pe la 6 ani jumătate, când s-a născut soră-sa, îi citeam în fiecare seară. Iar el mă asculta fascinat și liniștit. Apoi continua șirul întrebărilor după ce stingeam lumina( ar fi făcut orice numai să nu se culce, cunoașteți probabil tiparul)….Recunosc că nu întotdeauna aveam chef de citit, că de multe ori aș fi adormit înainte de final și că mă enervam pe el când mai zicea că vrea una sau când nu mai înceta cu vorba…. Acum, îmi e dor de acele timpuri….

Îmi doresc să vină vremea când și Amyra va avea răbdarea să asculte o poveste, deși nu cred că are aceeași fire ca fratele ei. Se întâmpla, când eram foarte obosită, să îi propun lui Arthur altceva: să nu îi citesc ci să îi spun o poveste inventată de mine. Uneori, în timp ce vorbeam, adormeam și el mă mai trezea cu vreo întrebare și eu continuam ca prin vis. Alteori, mă trezeam cu el că îmi cere povestea pe care i-o spusesem eu nu știu când și de care eu nu îmi mai aduceam aminte nici un pic, evident….

Dar, erau și seri când făceam un joculeț (pe care îl mai jucam și prin mașină uneori, în stilul jocului de cuvinte despre care v-am povestit eu) cineva începe o poveste, câteva propoziții apoi celălalt continuă povestea cu alte câteva propoziții. Interesant e, că niciodată nu poți ști în ce direcție o ia povestea.

Cam la asta m-a dus cu gândul povestea „Harold și creionul mov”, de Crockett Johnson

Care m-a cucerit definitiv când am văzut-o pe raft prin poveste și ilustrații. Harold, un băiețel tare simpatic are un creion mov și prin puterea imaginației, toată lumea la picioarele lui !! Și cum într-o seară, înainte de culcare avea chef să se plimbe sub clar de lună pornește într-o aventură neașteptată și fascinantă.

O aventură ce i se deschide în față prin intermediul creionului mov și a imaginației.

„Luna nu apăruse încă pe cer, iar Harold avea nevoie de lună pentru o plimbare sub clar de lună. După cum avea nevoie și de un drum pe care să meargă…”

Atât de simplu și de ușor începe călătoria noastră. Harold desenează luna și poteca dreaptă pe care să meargă dar își dă seama că e prea plictisitor să meargă pe drumul drept așa că o ia peste câmp, ajunge în pădure, din pădure rămâne totuși la un singur copac pentru a nu se rătăci, în copac desenează mere. Dar merele gustoase trebuie păzite de un dragon fioros, parcă așa era în povești, nu ? Atât de fioros încât și Harold se sperie, mâna începe să-i tremure, ce putea fi oare….apa oceanului. Noroc cu creionul mov și spiritul ager al lui Harold că desenează rapid o barcă și se salvează….

După ce navighează un pic sub clar de lună, ajunge la țărm. Dar voiajul pe mare îi face un pic foame așa că ce are mai bun de făcut decât să deseneze un picnic. Și la picnic invitate de onoare cele 9 tipuri de plăcinte preferate ale lui Harold…

Prin ce aventuri îl mai poartă imaginația lui până când ajunge în patul său și în regatul viselor, vreau să descoperiți singuri, să nu vă dezvălui chiar totul! Vă asigur că povestea micuțului Harold și a creionului său mov  e minunată și neașteptată!! EU o ador!

Pentru voi cum ar ieși ? Prin ce aventuri l-ați pune pe micul erou să treacă? Sau mai degrabă vă propun altceva: faceți exercițiul acesta împreună cu copilul, vedeți ce poveste ar construi el. și dacă nu vrea singur, croșetați una împreună. Vă asigur că rezultatul și călătoria vor fi delicioase!! 🙂

Dacă vă plac articolele mamide2, vă aștept cu un like și pe Facebook și dați de veste și altora. Mă înclin!