Secretul lui Milton sau puterea Prezentului

Ați observat cum copii mici trăiesc într-un veșnic prezent ? Cum pentru ei timpul nu are mai multe dimensiuni și totul se petrece aici și acum? Această trăire în prezent le dă bucurie și echilibru, pace și liniște.

Pe măsură ce cresc, încep să înțeleagă noțiunile de ieri – timpul care a fost, ori de mâine – timpul care va veni. De obicei perceperea axelor timpului este resimțită în legătură cu prezența ori absența mamei sau a persoanei dragi și se instaurează pe un mic fond de anxietate. Trăirea în prezent este perturbată. Iar la adulți starea de prezență conștientă devine cu adevărat un exercițiu puternic de căutare.

Adultul trăiește într-o veșnică căutare a viitorului, închipuiri ale ceea ce ar putea fi, îngrijorarea pentru ceea ce va fi. Ori, într-un regret a ceea ce a fost, a cum ar fi fost dacă nu s-ar fi petrecut așa, a căutării vinovaților și de ce-urilor. Mai grav este când ocuparea prezentului de fantomele trecutului ori de închipuirile viitorului se întâmplă la copii ori adolescenți din cauza unor factori exteriori. Acest fenomen poartă un nume și este din păcate tot mai des întâlnit : bullying-ul.

Fie că este hărțuire, agresiune, izolare, batjocură, în viața reală ori prin intermediul mediilor virtuale de socializare bullyingul ori cyber bullyingul este deosebit de grav și lasă urme adânci în viața celui agresat.

Milton, e un băiat vesel, deștept și zgubilitic așa cum sunt toți băieții de vârsta lui. O casă frumoasă, niște părinți minunați, un bunic ce vine în vizită și un motan pe nume Ghemotoc completează tabloul vieții lui cotidiene. Doamna învățătoare de la școală, colegii ori ieșirile la cofetărie după cină fac ca viața lui Milton să fie tare frumoasă…..până la un moment dat !! Când ceva vine să arunce umbre cenușii. Iar amenințarea poartă un nume și are o înfățișare – e un băiat dintr-o clasă mai mare, pe al său nume Carter.

 

Acest băiat, îi dezechilibrează toată ordinea interioară și aruncă nori peste viața lină pe care o ducea pentru că atentează la chiar identitatea sa :”Ce nume e ăsta, Milton? Ciudatule!” .

Totul în fața prietenilor săi, în momentele în care era cel mai autentic, cel mai încrezător și plin de viață. De la această întâmplare, Milton trăiește cu o mare spaimă, sub imperiul amenințării lansate de Carter : “Pun eu mâna pe tine.”

Nici masa în familie, nici reîntâlnirea cu prietenii, nici ieșirea la cofetărie nu reușesc să îndepărteze această amenințare. Zilele se întunecă și nopțile îi devin zbuciumate, gândurile i se învălmășesc în cap căci nu înțelege de ce este el victima lui Carter, cu e a greșit…

Când, într-o dimineața îl găsește pe pisicul său Ghemotoc rănit de Brutus, câinele vecinilor, Milton se grăbește să îl ajute, să îi panseze rănile și să îl țină în brațe ca pe un copil mic. Aici, Ghemotoc își găsește liniștea și toarce fericit.

Milton nu poate pricepe de fel cum după ce a fost atât de crunt lovit, pisicul poate fi atât de liniștit. Bunicul îi explică ca animalele fac asta pentru că trăiesc în Prezent. Dar ce este Prezentul ?

Prezentul e tot ce ne înconjoară, aici și acum.

Tot ce se petrece în afara lui Acum și Aici…Nopțile lui Milton devin tot mai agitate cu vise ciudate în care se vede alergând pe o stradă întunecată urmarit de Carter, apoi de Brututs. Scăparea vine de la o ușă micuță pe care deschizând-o se trezește la …cofetărie. Doamna de la cofetărie îi arată un platou încărcat de o sferă de lumină dar care se sparge în mii de scântei când e privită insistent.

 

Unde oare să fi dispărut lumina?? Milton privește cu atenție și pare că a găsit-o în motanul lui ce toarce liniștit. Sau în floarea de pe tejghea sau poate chiar în ochii Doamnei de la cofetărie care sunt așa strălucitori. Căci lumina se află pretutindeni, ea dă viață lucrurilor. Milton trebuie să găsească lumina și în el. Numai că asta e un pic mai greu…Doamna de la cofetărie îl învață cum să facă : poate începe cu mâinile: să încerce să simtă lumina din mâinile lui.  Apoi simte lumina din brațe, tălpi, picioare, din … tot corpul!! Și lumea înconjurătoare parcă și ea pare altfel. E ca atunci când Bunicul îi arata Prezentul!

Lumina e interiorul Prezentului! Lumina e cea care dă putere.

A doua zi când era la școală, Milton se întâlnește la baie cu Carter. Părea atât de nefericit și atunci Milton înțelege că acesta e motivul pentru care Carter se purta atât de urât, pentru că era nefericit și dorea să-i facă și pe alții să fie la fel de nefericiți ca el. Atunci realizează că nu mai vrea să se lase înfricoșat, că nu mai vrea să îi fie teamă. Iar lumina din corpul său, interiorul Prezentului e cea care îl ajută să fie puternic. Milton se simte fericit! A descoperit secretul !

Dar nu toți copiii, victime ale bullyingului au parte de un Bunic inteligent emoțional ori de o Doamnă de la cofetărie care să le vorbească în metafore. Nici parte de visuri iluminatoare nu au, pentru că toată ființa lor este ocupată de frică, de rușine, de vină. Și atunci un mijloc extraordinar pentru a ajunge la copii sunt poveștile.

Poveștile care sunt întotdeauna mult mai mult decât par. Simboluri tainice, rituali străvechi, secrete universale, arhetipuri….se ascund în paginile poveștilor și lasă mesaje subliminale pe care copiii le înmagazinează și le folosesc la momentul oportun. Secretul ui Milton de la Curtea Veche, este o astfel de poveste vindecătoare și recomandarea de astăzi.

Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! Like paginii de Facebook, mamide2 !