Vineri, 29 Septembrie a fost Webstock, cel mai mare eveniment de social media din România și prima dată când am participat. Așteptam să văd ce și cum este căci ceea ce îmi rămăsese în minte de anul trecut de pe wall-urile oamenilor care au mers, mi se părea o desfășurare de forțe deosebită. Eu, în social media, nu am intrat de multă vreme și nici activă tare nu mi-am permis să fiu. Spun „mi-am permis” pentru că am o mare componentă în mine care încă se teme de online și mai am una care mă macină mereu- timpul!!
Ori asta e cam moartea pasiunii, chiar înainte de a fi început, după cum s-a spus clar și răspicat ieri la Webstock în cadrul sesiunii de marketingși blogging : „dacă nu ai timp, nu te apuca de blogging”!
Ei, dar să le luăm pe rând. Dimineață, mi-am dorit să ajung la ora 9, providența a făcut ca lucrurile să nu se mai petreacă așa, copiii să înceapă mai târziu cursurile, prin urmare și eu să-mi decalez programul după ei. Am urmărit astfel online primii invitați. Mi-a plăcut tare mult Cristina Bazavan, care a moderat super profi această primă parte, cu temele bine făcute înainte și întrebări revelatoare. E drept că si invitații au ajutat-o ! Pe Lucian Mândruță l-am văzut on line! Mi-a plăcut faptul că a trasnmis sinceritate, omenie, modestie și că-și cunoaște defectele.
Pe Marius Manole l-am prins live (mărturisesc că habar nu aveam că este atât de prezent on line) și m-a fermecat! Nu vocea, nu figura, nu outfitul ci Omul!
Toată pasiunea aceea imensă pe care o pune în fiecare rol, transpiră prin fiecare gest.
Îmi plac teribil oamenii care au ajuns undeva pentru că au muncit enorm. Îmi plac și mai mult oamenii care nu își propun să ajungă vedete, șefi, ceo, etc. dar care fac ceea ce fac cu pasiune, cu dăruire, cu umilință și care rămân pasionați de ceea ce fac indiferent de cât de sus ajung. Mi-a plăcut foarte tare oprimismul pe care l-a lăsat în urma lui :
„Orice se poate, oameni buni ! Viața e atât de scurtă! Trăim atât de puțin, trebuie să încercăm tot!”
Asta e lecția pe care trebuie să o învăț eu (de la Marius Manole) : să învăț să trăiesc, să învăț să am curaj și să fac mai mult din ceea ce îmi place și să nu îmi mai fie frică (de oameni, de eșec, de respingere,…).
Te naști actor ? „Hmm… te naști artist, devii actor !”, spune Marius Manole căci, sunt o grămadă de actori netalentați dar care prin muncă multă fac aceeași treabă bună sau chiar mai bună decât unul talentat.
Cum ar fi, să parafrazm, „Te naști blogger ? Hmm…, Te naști iscusit la scris dar devii … și aici depinde de fiecare : Blogger, scriitor ori …nimic !” căci cele două – blogger și scriitor – nu sunt egale, poate doar complementare. Un scriitor poate fi un blogger de duzină iar un blogger super cunoscut, nu e neapărat un scriitor bun (cel puțin nu la început) dar, poate deveni unul! Scriitorul stă mai mult în carapacea lui, străin un pic de rutina zilnică, îi e frică de oameni, de mulțime, de succes. Străzile pe care le cutreieră, locurile pe care le descoperă, oamenii cu care se întâlnește sunt mai mult material didactic pentru cărțile pe care le scrie.
Bloggerul iese, socializeză, ia atitudine, schimbă mentalități, se leagă de unii, apoi de alții, creează campanii și evenimente, e îndrăgit de unii ori hulit de alții. E social!!
Dar deja mă pierd în divagații care n-au legătură nici cu subiectul, nici cu ceea ce s-a discutat. Pauza de cafea #webstockro a fost prilejul fie să mănânci niște minunății dulci extraordinare (Brioșe, bomboane, macaroons, biscuiți, ..), fie să bei cafea bună ori să te fotografiezi, sau să încerci creme de la Gerovital. Dar cel mai mult, în oceanul de oameni, să încerci să socializezi.
Și am observat un lucru care pe de o parte m-a întristat, pe de alta m-a bucurat! Oamenii nu prea socializau, nu prea se cunoșteau ori nu prea îndrăzneau…nu știu ce să zic.
Singură, nișa de parenting era cea mai zgomotoasă și cea mai mare.
Aici oamenii umblau în grupuri mai mari de 2-3, se despărțeau un pic aici, sau erau despărțiți de mulțime și atracții, se regrupau un pic mai încolo, râdeau zgomotos, se căutau pentru poze ori experiențe. Împărtășeau noutăți, ce au mai făcut de când nu s-au mai văzut. Se ajutau cu bagaje, farfurii, locuri, își făceau complimente, se admirau. Asta mi-a dat un sentiment de familie care se reunește cu ocazia unui eveniment scorțos, gen nuntă, unde vin o grămadă de oameni necunoscuți dar ei reușesc cumva să facă din asta evenimentul lor și să se simtă bine.
Ei și cam asta contează cred cel mai mult , mai ales când vezi că premiile merg în cu totul alte direcții iar speech-ul cuvântărilor sesiunilor nu e ceea ce îți închipuiai tu. Nu știu de ce marile evenimente de gen, mă lasă pe mine întotdeauna și cu un gust amar! Adică știu eu…Dar nu vreau să merg prea repede la concluzii.
Partea a doua a fost moderată de Chinezul, aka Cristian China-Birta, pe care îl văzusem ca moderator în vară și la Social Media for Parents. Dar i-a lipsit parcă strălucirea! Tandemul pe care l-a făcut atunci cu Miruna Ioani a fost extraordinar! I-a lipsit deci Blonda deșteaptă așa că data viitoare, pentru un plus de vitalitate, de energie, de bogăție, le sugerez organizatorilor să regândească strategia :
Moderator singur – jurnalist. Moderator în tandem – invitați pe genul social, glumeț, ironic, interactiv.
Dar atunci evident tebuie regândite și adaptate și panelurile!! Ceea ce nu ar fi deloc rău!Mi-a plăcut domnul (tânăr) inginer Claudiu Butacu de la Casa EFden. Cunosc proiectul, am vizitat casa împreună cu Arthur. E super tare ceea ce fac oamenii ăștia și îmi dau seama de ce au și câștigat numai auzindu-l cum vorbește . Ei bine perseverența este cheia succesului spune Claudiu, dar eu zic că pe lângă asta, pe lângă a nu te da bătut, mai e și multă, multă muncă și mult talent și minte. Oamenii ăștia sunt super deștepți, urmăriți-i, mergeți să vizitați casa EFden pe Pache Protopopescu și o să vă convingeți.
Despre momentul în care am cunoscut altfel Armata Română, prin prezența pe scenă a domnului locotenet colonel Alin Preda, ce să mai zic! Au încălzit atmosfera prin cântecul celor de la Taxi interpretat de oameni care tocmai veniseră de pe câmpul de luptă din Afganisthan, după cum ne-a mărturisit domnul Colonel istoria videoclipului. Ne-au făcut să vibreze inimile când i-am văzut la Invictus #SacrificiulImpuneRespect și m-au impresinat teribil cu câtă seriozitate privesc online-ul, cât de tare sunt ancorați în această lume.
Nu degeaba, „De 5 ani punem hashtag Armatei României” căci au ajuns la un număr impresionat de pagini (peste 80) și conturi pe Intagram, Twitter, LinkedIn.
În partea a doua a zilei am optat pentru sesiunea de Influencer Marketing și blogging, ca de altfel majoritatea celor din nișa noastră. Sesiunea moderată de Monica Jitariuc. Super om, super competențe, super moderare! Întrebări serioase, competente, pertinente, scurte, la obiect! Invitații, oameni de media, de social media, un vlogger și oameni de agenție : Andreea Lupu, Alina Cinciulescu, Dragoș Stanca, Ionuț Polexe, Andrei Șelaru. Am rezonat cu câteva lucruri enunțate acolo.
Dacă nu își permiți să critici, dacă nu spui cea ce simți cu adevărat despre anumite produse, dacă nu ești autentic, ei bine, în final oamenii își vor da seama și te vor taxa, îți vor da block.
Au fost încercate și ceva definiții pentru ce înseamnă influencer. Nu știu dacă e vreuna care să fie cea mai completă dar mi-a plăcut „influencer = native advertising”. S-a discutat totuși și despre cât de greu e să fii influencer pentru că trebuie să mulțumești și brandurile dar și clienții! Dar mai important pentru ca un influencer să aibă succes, să reziste, este că acesta trebuie să fie autentic pe de o parte iar agențiile să înțeleagă să îi lase controlul creativ pe de altă parte. Și în primul rând influencerul ales să rezoneze cu valorile brandului și invers.
Au fost părți foarte concrete : întrebări și răpunsuri/sfaturi foarte grăitoare pentru orice blogger până la urmă. Să îți definești foarte bine canalul tău, ce te diferențiază, să îți faci un brand, să fii consecvent și să scrii mult, să fii prezent cu un conținut de calitate pe mai multe canale, să încerci să faci crosspromotion, să fii proactiv și să gândești strategic fiecare acțiune. Evident Alina vorbea exact ca un om de agenție, bloggerul cumva este mai mult decât atât, cred eu, pentru că el scrie mai ales din drag de scris!!
Nu știam cine e Andrei Șelaru, nici ce face.
Incredibil cum un puști de 16 ani din Craiova a reușit să strângă o comunitate de 800K pe youtube, să aibă campanii, să fie căutat, cerut de toate agențiille. Mi-a plăcut siguranța cu care vorbea, dar….m-a dezamăgit (din nou) toată această industrie și ceea ce se promovează ( pe bune, eu încerc să-mi țin deoparte copilul de chestii de genul Noaptea târziu, ori…) ! Mă enervează teribil toată atenția (excesivă, zic eu) care se dă vloggului, faptul că inclusiv unui blogger consacrat i se cere tot mai mult să facă și vlog – pentru că acesta e trendul. Mi se par total derizorii unele, multe din subiectele abordate de vloggeri de mare notorietate.
Iar partea de blogging, moderată de Victor Kapra, a pus și mai tare accentul pe partea de vlogging. Plus au fost câteva lucruri cu care nu am rezonat absolut deloc. Nu cred că cineva, chiar dacă scrie zi de zi, poate ajunge acolo unde erau invitații, dacă nu e și susținut ori promovat. După cum nu cred că poți face bani cinstit și curat fără să bagi bani multi, să ai relații, să cunoști oameni. Ori dacă nu ai acești bani și nu ai nici timp, așa cum s-a și spus, mai bine nu te apuci. Iar cu trendul actual de Vlogăreală, ce să zic, cărțile sunt cumva făcute!!
Am plecat deci destul de tristă iar premiile mi-au confirmat cumva sentimentul (6 premii au mers la Coca-Cola!!!), bine că nu am mai putut sta iar personalitatea on line a anului total necunoscută pentru mine – Ilie Bivol. But, then again, fiind un vlog nu aveam de unde să știu. Toate premiile le puteți vedea aici.
Mi-aș fi dorit să văd măcar unul din premii mergând la oamenii pe care îi cunosc și care fac treabă foarte bună : Ana Nicolescu și Lavinia Pavel cu Digital Parents Talks, Ana Maria Ivan cu campania Anti Fumat în sarcina, Andreea Carmen Radu cu minunata campanie de conștientizare a etichetelor, Miruna Ioani – un adevărat influencer, Robert Diaconeasca cu acțiunea lui caritabilă – Picnicool și poate alții pe care acum îi uit, dar care meritau, pe bune! Poate sunt și părtinitoare sau poate… nu!
Cam așa s-a văzut Webstock 2017 de la mine cu părți bune și părți mai puțin bune, cu lucruri care ar putea fi îmbunătățite, un eveniment de mare, mare amploare, o adevărată mișcare de forțe și un fenomen!!
Vă mulțumesc că ați venit pe la mine și dacă ați mai și citit până la final (știu că uneori scriu mult și alambicat), atunci dați un like și pe Facebook !
Mami de 2 