Duminică, 29 octombrie, am participat prin mărinimia Mirunei Ioani la un eveniment la care îmi doream să ajung. Nu numai prin prisma prezentatorilor pe care îi urmăresc și respect (Diana Stănculeanu, Urania Cremene, Gaspar Gyorgy) ci și a subiectului : « Cultivarea inteligenței parentale ». Pentru că marea mea teamă este dacă am sau nu așa ceva? Dacă da, cum o cresc, dacă nu, cum fac să am și eu? Vorba bancului : “Mamamie, ai sida ? N-are maica, că ți-ar da!”

Râdem, glumim, păcălim, ascundem sub preș, ne facem că anumite lucruri nu există…dar varianta cea mai bună este să ne ascultăm pe noi și pe copiii noștri, să nu ne fie frică și să găsim echilibrul. 3 pași simpli : curaj, compasiune și conectare. De asta au nevoie relațiile noastre.

« Mami, de la ce vârstă poți să ai iubită ? »

 « Mami, tu ai făcut sex ? »

« Mami, ce înseamnă m…  (iepuraș, coconaș…) ? »

« X se joacă toată ziua GTA și face sex acolo… »

Intrebări, afirmații de genul acesta am tot primit după vârsta de 8 ani, unele au picat total neașteptat și m-au luat complet pe nepregătite. Altele au fost cumva prevenite. Cert este însă că niciodată nu m-am simțit prea comod. De fiecare dată am încercat însă, să nu reacționez prea tare, nici să nu dau prea mult înapoi pentru a nu pierde terenul de încredere destul de fragil.

Diana Stănculeanu a vorbit în prima parte a conferinței din 29 Octombrie despre importanța sănătății sexuale.

Sexul este unul din acele subiecte tabu pe care orice părinte îl abordează destul de greu ori rezervat. E nevoie de mult curaj, e nevoie de o împăcare mai ales a noastră a adulților cu un asemenea subiect pentru a putea discuta cinstit și corect cu ai noștri copii despre sex ca despre orice alt subiect. Pentru că noi înșine am fost crescuți în teama de acest subiect, despre care nu vorbim, nu discutăm, nu punem întrebări – mai ales părinților. E rușinos și trebuie ascuns. Asta am fost noi învățați, deci e foarte greu să avem o altfel de deschidere. Așadar educația sexuală este puternic contaminată de valorile în care fiecare părinte trăiește!

Cum le vorbim copiilor despre sex ?  Diana răspunde simplu : la fel ca despre orice altceva !

Ceea ce noi părinții uităm adesea este că și copiii sunt ființe sexuale ! Specialiștii spun că educația sexuală începe chiar de la naștere dar cel mai potrivit este să începem de când copilul manifestă interes și curiozitate.  Mesajele noastre trebuie să fie flexibile și să ținem întotdeauna cont de nivelul lor de cunoaștere la care să adaptăm informația.

Nu cred că este nicio surpriză pentru cei care suntem părinți : instinctul și reacția sexuală există în copiii noștri de când se nasc : am vazut acest lucru ocupându-ne de igiena lor corporală. Insinctul sexual există, e acolo, în noi de la început și e la fel de natural ca senzația de foame.

Crearea unui atașament sigur este foarte important pentru relația părinte-copil, mai ales în acest context. Copilul învață din primele luni de viață că de fiecare dată când plânge, cănd are o nevoie, cineva e acolo pentru el, răspunde. După ce învață atașamentul securizant, copilul începe să aibă mai multă libertate în mișcări și trece în etapa de explorare : pătuțul, camera, bucătăria, trusa de scule a tatălui. La fel de natural cum explorează mediul înconjurător, copilul va fi curios și despre corpul său.

Luați aminte la copii, urmăriți-i și îi veți observa cum se cercetează instinctiv, iar părțile intime nu fac excepție : dimpotrivă. Copilul descoperă că are anumite reacții atunci când stimulează – e răspunsul sexual normal al fiecărui organism. Și acesta nu va aștepta până când copilul meu va face 14 ani pentru ca eu să îi pot vorbi despre el.

Nu cred că există părinte care să nu își fi surprins copilul/copiii cercetându-și părțile intime ori studiindu-se, ori provocându-și reacții. E absolut firesc.

Iar noi le putem fi alături în călătoria asta pentru a-i ajuta și a le da informațiile de care au nevoie adaptate nivelului lor de cunoaștere și curiozitate. Ca părinte, sunt 2 întrebări esențiale pe care trebuie să ni le punem mereu, ne spune Diana : această informație îl ajută pe copilul meu să fie mai sănătos ? și : Această informație îl ajută să fie mai protejat ?

Fiecare etapă de vârstă are curiozitățile ei iar mesajele noastre trebuie adaptate în consecință

Grija mea ca părinte, este să îi asigur copilului meu autonomia !! De ce ? Pentru ca atunci când nu mai sunt lângă el, acesta să fie independent, să fie capabil să aibă grijă de el pentru că acest lucru îi asigură lui protecția. Mesaje de genul : “te șterg la fund până înveți tu să o faci singur” trebuie să le dăm noi copiilor noștri pentru că în acest mod, crescându-le autonomia îi protejăm de fapt.

Ieșirea din preșcolaritate trebuie să coincidă și cu dobândirea autonomiei corporale. Școlarii vor avea nevoie de cunoștințe tehnice, științifice, de aceea și noi ca părinții trebuie să ne adaptăm mesajele, să ne creștem nivelul nostru de competențe. Ne uităm împreună în atlase, găsim informațiile, denumirile și componența părților anatomice. Școlaritatea este momentul în care copiii nu mai au doar relații de colegialitate, încep să aibă relații de prietenie bazate pe atracții sexuale : « îmi place de cutare »….

Este și perioada în care comparația cu celălalt este foarte importantă. Ei fac lucrurile nu pentru ei ci raportat la ceilalți iar impactul nostru, al părinților se diminuează drastic.

Pubertatea este perioada turbulentă – vine cu o grămadă de schimbări pentru copil. Corpul fizic nu prea mai seamănă cu ce știa copilul mic, apar coșuri, părțile corpului cresc disproporționat… în această etapă ar trebui să ne reîntoarcem la cei 3 stâlpi : curaj, compasiune și conectare.

Prevenția e cea mai bună cale pentru a ajunge la copil și pentru a aborda subiectul sexualității. Nu îl certăm că și-a murdărit chiloții, ci încercăm să îl facem mândru. Nu îl rușinăm, ci îi suntem aproape și îi zugrăvim în termeni pozitivi etapa de viață care va urma : « wow, ce tare ! Ce faină o să fie viața ta de acum încolo ! » Nu așteptăm să apară prima menstruație /poluție pentru a-i vorbi despre asta ci prevenim, pregătim.

Adolescența vine la pachet cu alte întrebări și o altfel de abordare. Nu mai sunt interesați ca în școlaritate de detaliile științifice, pe acestea le pot afla singuri din cărți ori manuale. Vor mai mult decât “biologie și prezervativ”. In adolescență e vorba despre emoții : ce simt ei, ce vor ceilalți, ce așteptări au, cum se fac plăcuți, cum trec peste sentimentul de rușine și stânjeneală.

Focusul nostru principal, al părinților, este să îi învățăm să spună « Nu », să le frică, să respingă. Nu îi învățăm din păcate și cum să spună « îmi place de tine ».

« Trebuie să aducem și asertivitate și pozitivitate în aspectul relațiilor sociale », concluzionează Diana Stănculeanu și sunt de acord cu ea.

Vă multumesc că ați venit în casa mea virtuală. Vă aștept mereu cu un gând bun și un zâmbet cald și pe pagina de Facebook !

Foto credit : csid.ro; copilul.ro; suntmamica.ro; adevarul.ro; ziuaveche.ro