Anul acesta, cumva Zâna Măseluță a cam fost deconspirată. Găsise Arthur, cu câteva săptămâni în urmă, o borsețică în care îmi țineam bijuteriile din aur. Acolo era și o casetuță în formă de dințișor în care erau strânși toți dinții lui de lapte. La acel moment nu m-a întrebat nimic, doar mi-a arătat că și-a pus la gât colierul lui. Iar eu nu am pus accentul decât pe faptul că acolo sunt lucruri de valoare ale familiei și nu are dreptul să cotrobăie. Punct. Intr-un fel speram să nu se fi uitat peste tot sau pur și simplu să nu fi văzut dințișorul.
Intâmplarea a făcut ca zilele trecute să îi cadă primul premolar. Moment în care a răsărit și întrebarea:
“Voi sunteți cumva Zâna Măseluță?”
“Nu! Cum să fim noi ?”
“Păi și atunci de ce aveți voi toți dinții mei ? »
« Poate pentru că Zâna a dorit ca tu să îi ai când vei fi mai mare, deci ni i-a dat noua ! »
Odată intrată însă în minte ideea, răspunsul venit din partea mea nu a fost mulțumitor. Așa că, a repetat întrebarea lui tati, apoi iar mie, apoi iar lui tati. Strategic ! De fiecare dată atunci când era doar el cu mine, ori doar el cu tati. Pentru că nu auzea ceea ce simțea, i-a spus el tatălui: « E dovedit științific că Zâna Măseluță nu există ! » Tăcerea a fost confirmarea de care avea nevoie !
Mărturisesc sincer că aflarea adevărului a fost cumva mai tristă pentru mine decât pentru el. Mi-a părut rău că a fost atât de insistent ! Mi-a părut rău că tatide2 a cedat ! M-am revoltat, îmi dau seama însă că el nu a fost trist ! Era momentul potrivit pentru a afla ! Iar timpul strecurat de la găsirea dințișorilor până la căderea următorului, l-a ajutat probabil pe el singur să se obișuiască într-un fel cu această idee !
A fost însă un bun prilej să discutăm un pic de toate dățile când Zâna Măseluță venise ! De cadourile lăsate, de eforturile noastre, conștientizate de el : «Cum ați făcut atunci ? » …. « Vă mulțumesc, mami ! » zis fără ca nimeni să nu îi ceară așa ceva. De responsabilitatea lui de-acum înainte față de sora lui – fără ca eu măcar să îmi dau seama deocamdată de pericol. Așa că am fost surprinsa cu : « Să știi că voi păstra secretul pentru Amyra ! »
Vindecătoare și plină de învățăminte experiența aceasta, deloc traumatizantă, poate pentru că a venit la momentul potrivit!
Am ales însă să continui magia și o voi continua până la ultimul molar de lapte ! I-am zis să-și pună dințișorul sub pernă ca de obicei și să creadă în miracole. Eu cred ! Iar a doua zi, când în locul dintelui a găsit banii, fericirea și-a făcut loc pe chipul lui ! « Mulțumesc Zâna Măseluță Părinți ! », a spus el râzând. Aflase adevărul ! știa că nu există ! Simțea … și totuși a pus dintele sub pernă ! Iar a doua zi, dimineața, primul lucru înainte de a coborî din pat, a fost să verifice !
Cumva, cred că toți avem nevoie să credem în miracole! Iar miracolele le putem face noi ! Cu puțină dăruire, voință și cu multă dragoste. Atât !
Mulțumesc că ați poposit un pic în casa mea virtulă. Vă aștept și pe pagina de Facebook, mamide2
Foto credit : copilul.ro ; illdental.ro
Mami de 2 