Sunt ceva ani buni de când am decojit un pic câte un pic hainele superstițiilor în care am fost crescută. Și când spun superstiții, ne aducem aminte ca sunt olteancă, regiunea cea mai aplecată spre acest gen de manifestări, deci prezente la tot pasul și legat de orice.
“Nu spăla lunea că te urăște lumea, nu trece pe sub scară că rămâi mică, nu sta pe mătură că îți cad dinții, nu da gunoiul afar’ din casă seara că rămâi sărac, nu fluiera în casă că fluieri a pagubă, pune usturoi la uși în seara de Sfânt Andrei ca să nu intre strigoii”, ….
« Săptămâna asta nu se spală că-s ale bubatului.
Ce e aia ? Nu știu, așa se zice ! îți ies bube pe tine !
Și nu mânca semințe !
Păi de ce ? Tot de-aia ! »
« Să nu speli că te ia din căluș.
Cum așa ?
Așa se zice !
Și ce faci ?
Incepi să faci ca Mutu din căluș ! Nu e bine !
E trecut în calendar ?
Nu e !
Păi și atunci ?
Așa s-a pomenit !»
Nici sâmbăta nu era bine de spălat că era ziua morților ! Miercurea e zi de post, la fel și vineri. Cea mai potrivită zi e joia, dar dacă o fi cruce roșie….
Strănuți în noaptea dintre ani ? E de bine ! Aveai promis déjà mielul de la oaia cea mai bună și iedul de la capra cornută.
Nu turna peste mână ! Că nu e bine !
Ai vărsat țuică ? Aoleu ! Necaz ! Ai vărsat vin? Hai că e de bine! Veselie!
Ți-a ieșit cu gol ? îți merge rău ! ți-a ieșit cu plin ? îți merge bine !
Ia ceva în gură că te spurcă cucul !
Unele supersitiții le am adânc în mine, altele au trecut razant fără să am de-a face cu ele, pe unele le-am adoptat din lumea modernă – că și lumea asta nouă are superstițiile ei, și-ncă multe rău. Pe cele mai multe le-am chestionat și m-am distrat să le zdruncin vremelnicia spre disperarea mamei care era convinsă că ceva rău mi se va întâmpla fix atunci, dacă mai continui să tot pun întrebări și să iau în râs lucrurile din străbuni.
Intre timp, m-am îțelepțit și nu mai fac așa…
Ei, dar trecerea dintre ani trebuia să o marchez și eu de o superstiție. Nu de alta dar anul ăsta prea am dus totul la extrem și nu am făcut nimic din « ce trebuia ». Am ales atât : ceva nou și ceva roșu. Acum vedem ce o ieși. Dacă nu e bine măcar știu de la ce mi se trage.
- Obișuiam așadar, de când mă știu om mare și așezat la casa lui, să fac casa lună, să mă spetesc în bucătărie, să bag toate rufele la spălat înainte de Anul nou ; nu care cumva să mă prindă anul cu rufe murdare. Anul ăsta am avut coșul plin. Ce să fac, m-am organizat prost și parcă am făcut-o dinadins! Unde mai pui că în ultima zi a anului, în loc să trebăluiesc de dimineața până seara, am ales să-mi iau familia și să ieșim în oraș împreună, să fac escaladă de mă dor și acum brațele și să mănânc în oraș fix cu 5 ore înainte de Revelion.
- Mă pregăteam cu de toate: câte un pic din fiecare, nu de alta da’ să fie belșug și musai să mă prindă anul cu ele pe masa! Și acum am pregătit , dar cătinel și asumat! Mă îngrijeam să-mi iau ceva nou, ceva roșu și neapărat să am bani în buzunar. Am tot făcut așa ceva ani la rând și uite că bogăția tot nu s-a lipit de mine. Anul ăsta am zis să mai încerc și invers, poate o merge cu psihologia inversă, ca la copii. E un risc asumat, dar nah, ce-am avut și ce-am pierdut ?
- Altădată mă chinuiam ca până-n 12 să-mi fac lista cu ce doream eu de la anul nou. Plecam cu un gând mărunt, ajungeam apoi la dorințe de o viață pentru ca la final totul să se topească în ideea lărgită de a fi bine, împlinită și fericită. Am constatat deci, ani la rândul că nu sunt în stare să fac liste bune, adică simple și pragmatice, așadar anul acesta am renunțat să mai fac vreo listă. S-o păstra ce am scris anii trecuți, cum ziceam, e general valabil !! Dacă nu, ….mi-oi face curaj să scriu la anul din nou.
- Mai aveam una: anul nou trebuia să mă prindă cu gândul fix la lucrurile cele mai importante pe care le aveam eu de împlinit și cu persoanele dragi alături. Vai ce chin, că într-un minut, de la 00:00 la 00:01 nu prea poți și să îți organizezi mintea în cele 15 gânduri pe care le notasei ulterior, să dai noroc, să fii cuviincios și să te îmbrățișezi cu toată lumea și să mai pui repede mâna pe telefon să o suni și pe maică-ta. Al naibii minut de lung! Păi nu e mai bine să trăiești fix minutul/ele alea magice pline doar de bucuria unui nou început, cu mintea cât mai goală de orice alte gânduri ??
Cam așa am întâmpinat eu acum Anul nou. Ce o ieși, cum o fi, ce s-o întâmpla… Sincer nu știu și parcă mă încearcă un sentiment de goliciune și sfială. Prea m-am dezvelit de tot! Prea am aruncat tot ce făceam și ziceam. Prea am intrat făr’ de încrâncenare ori țeluri hotărâtoare! Unde mai pui că am pierdut și startul cu ziua de 1 în care nu am înghesuit cele folositoare !
De-acum, asta e : alea iacta est ! An cu bine vă și îmi doresc !
Să fim mai numeroși pe blog și sănătoși. Vă aștept și pe pagina de Facebook, mamide2
credit foto :adevarul.ro, wowbiz.ro, listentothebeat.wordpress.com
Mami de 2 