Mucenici Battle

Discuție ieri dimineață la radio între el și ea despre mucenici :

El – foarte încântat că va mânca astăzi mucenici, aducându-și aminte de copilărie. Ea – la polul opus, considerând că această tradiție este învechită și cu implicatii misogine.

El – că nu se poate să nu miroasă în casă a mucenici, că e important să păstrăm și să avem tradiții, să ne aducem aminte cum mama ori bunica pregăteau mucenici și casa se umplea de miresme îmbietoare. Ea – că există în comerț și nu mai e nevoie să muncească doamnele ori dacă vrea tradiții să intre frumușel el în bucătărie, că bunica ei a fost o doamnă tare modernă și independentă care nu a făcut niciodată mucenici.

El – că e îndrăgostit de mucenicii oltenești, și anume mucenicii cu zeamă. Ea – că nu a auzit de așa ceva, nu știe, n-a văzut nici mâncat vreodată și că singurii mucenici adevărați sunt cei moldovenești și anume covrigeii însiropați , unși cu miere și nucă.

Și uite așa au pus- o de un battle : mucenici moldovenești contra mucenici oltenești. Ascultătorii sună și votează. Pam-pam !! Ea a câștigat ! dar concluzia ei a fost : « Nu au câștigat doar mucenicii moldovenești, ci mai mult decât atât e o victorie a femeilor, car enu mai sunt nevoite să meargă la cratiță ! »

Astăzi îmi reamintește și mie facebook-ul ce făceam eu acum 2 ani cu poze și tot tacâmul, la fel și acum un an : farfurii pline de mucenici moldovenești !!

Acum două zile mă îndeamnă și Arthur să iau 2 punguțe de mucenici să facem și noi. Fac…pun și eu de toate : nuci, scorțișoară, coajă de lămâie, rom…îi povestesc cum mama niciodată nu mi-a făcut mucenici în copilăria mea și cum de-abia așteptam să ne întâlnim cu Pușa – prietena ei – ca să ne dea și nouă, pentru că mi se păreau delicioși. Rezultat : eu mănânc o farfurie maaaarreee ! Arthur ia vreo 3 linguri ! Amyra zice : ciorbiță : ia o gura, se strâmbă și scuipă tot : « nu pace » ! Adi, nici nu gustă.

In seara aceasta voi face mucenici moldovenești (băieții mi-au luat aseară: nucă, făină, lapte, drojdie…). Cu siguranță voi avea ajutoare de nădejde în bucătărie la frământat aluatul. Cred că voi avea ceva succes și după : întotdeauna românul e îndrăgostit de pâine dulce mai ales dacă e însiropată cu miere. Vom avea sigur ceva distracție, poate și nervi – când voi vedea făina împrăștiată peste tot…

 

Ce voiam să zic : mama nu a făcut mucenici niciodată, mamaie nu a făcut cozonac niciodată, eu am făcut de toate. Asta face din ele niște femei independente ? și din mine o femeie supusă ? Pentru că pot confirma (cu diverși martori) că realitatea nu prea e așa. De ce trebuie să fim mereu în opoziție ? De ce suntem mereu pe picior de atac ? De ce să avem un battle ? De ce stereotipul : femeia la cratiță, bărbatul la telecomandă ? De ce nu pot fi lucrurile mult mai simple și bune ?

Fac mucenici pentru că vreau eu, pentru că-mi place mie (nu lui – bărbatului meu), pentru că DA, îmi doresc să creez tradiții și să construiesc amintiri și să le dau copiilor madeleine pentru mai târziu. Și fac când pot : în ziua de mucenici, ori mai devreme, ori mai târziu… se poate spune că eu am pierdut bătălia ?

 

 

Sunt Laura. Mulțumesc că ai poposit aici. Te aștept și pe mamide2