De-abia pășește pe terasa dărăpănată. Pietricelele mici și bucățile de ciment desprinse îi sfredelesc pielea fină a tălpilor. “Mami, au, au…agiutor”, se vaită și ridică ochii și mâinile căutând salvare către mine.
Mă uit la ea cu drag și îmi aduc aminte de mine…. și de cum mergeam pe vârfuri când era vorba să rămân desculță. Cum mă mai chinuiam și pășeam ca pe ace în vreme ce copiii ceilalți alergau fără nicio problemă în jurul meu.
Toți râdeau de mine și mă făceau schifosită numai că eu chiar nu puteam merge desculță, orice pietricica ori bucățică de pământ uscat o simțeam în fundul inimii și nu înțelegeam defel cum sa găsești plăcere în a merge desculț pe drum, prin pietriș, pe miriște…. Da, prin iarbă e adevărată terapie, poate și prin nisip deși nu sunt chiar fan. Dar altfel….
Dar e și un avantaj în a nu putea merge desculț dacă e să credem vorba din bătrâni … Și anume nu-ți crește piciorul mare. Sora-mea umbla numai desculță. Pe cât nu puteam eu sa fac acest lucru pe atât ea îl ducea la extrem de ajunsese despre ea să se zică invers : “mai încalță-te și tu că ai făcut un ditamai piciorul”. De unde ne dăm seama că niciodată oamenii din jur nu pot fi mulțumiți!
Acum, privind-o pe Amyra cum se chinuie să meargă desculță, cum se vaită și se strâmbă la fiecare pas mic, mă văd pe mine la vârsta ei și îmi dau seama că pur și simplu unele lucruri Dumnezeu le pune acolo unde nu ne așteptăm.
Nici prin iarba plină de glomoaze, pietre ori crenguțe uscate nu îndrăznește să meargă. Dar, o vede pe cealaltă fetiță cum zburdă desculță de colo colo și ar vrea și ea la fel…numai că nu poate. Atunci – pentru că e mai ambițioasă decât eram eu- preferă să mă țină pe mine prizonieră lângă ea… desculță și să o ajut să se deplaseze unde vrea!
Cum ar fi: dorește să arate că și ea poate sta desculță numai că transportul e asigurat de altcineva.
Nu știu dacă mai devreme sau mai târziu se va obișnui ori va înțelege că nu e felul ei și va renunța. Depinde doar de firea ei. Știu doar că pe mine mă intriga treaba asta, am încercat de mai multe ori și cum nu am reușit, mai mult – nu am găsit nicio plăcere, ei bine am renunțat complet și fără regrete.
E ciudat însă cum natura a împărțit lucrurile : cum în puiul de om care, fizic nu îmi seamănă deloc, descopăr lucruri din mine:
– o Amyra prudentă – care nu se avântă înainte fără să fie sigură, care pipăie și vrea să aibă solul tare sub picioare
– o Amyra care se plânge pentru fiecare mică bubiță ori pișcătură si își aduce aminte de cum și le-a făcut mult după ce s-au vindecat și numai e nici urmă
-o Amyra încăpățânată dar dulce și empatică care simte imediat când te doare ceva, ori plângi și îți spune că îi pare rău
– o Amyra sensibilă și “schifosită” iată, ca maica-sa.
Iar în omulețul ce a primit înfățișarea mea, descopăr fix lucrurile opuse firii mele :
– Arthur se avântă cu capul înainte, întâi se lovește apoi gândește.
– Are trupul firav dar e plin de vânătăi, julituri, cicatrici și nu are nicio milă pentru el.
– Nu are teamă de nimic iar prudența e singurul lucru care i se pare inutil.
– E orgolios și nu își cere iertare nici când știe că a greșit forte tare – “scuze” zis din vârful limbii e sacrificiul suprem.
– Îi iubește pe cei din jurul lui dar nu e afectat dacă aceștia acuză vreo durere/nevoie…empatia nu e deloc punctul lui forte.
Viața asta, cum le duce, le combină și le învârte ea pe toate. Stau și-o privesc cu duioșie și mi-e dragă, și mi-e drag (de el și ea). Și ea (viața) mă privește pe mine șmecherește și cine știe ce îmi mai pregătește : “O, Doamne fetiță că tare multă răbdare mai ai”, zice apăsat și oleacă enervat de-amu, mătușa Victoria, în graiu-i moldovenesc . “D-apoi ce să fac și eu mătușă…” Zic și eu cu obidă și resemnare.
Sunt Laura. Mulțumesc că ai poposit un pic pe aici. Te aștept și pe mamide2.
Mami de 2 
Elizei îi place să umble desculță și chiar și lui Găbiță. Dar dacă îi las sunt aspru criticată de cei din jur. Mă întreb oare ce văd rău în asta.
LikeLiked by 2 people
Știu că e greu dar nu te lasă influențată de cei din jur. Nu e nimic rău în a merge desculț. Dimpotrivă!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc. Chiar ieri au umblat desculți prin curte. Sau jucat în nisip. Erau murdari ca niște porci la final. Soacră-mea se uita urât că nu o văd că este desculță?
LikeLiked by 1 person
Oho…cunosc situatia. Generația lor are o alta mentalitate Și dacă iau totul în gluma tot eu par cea neserioasă, fără minte, etc….dar ce să facem!? Daca nu putem schimba, ii dam înainte așa! Pup.
LikeLiked by 1 person