Știți privirea aceea plină de iubire, când îți anunți iubitul că ești însărcinată ? Iar se uită la tine cu ochii aproape în lacrimi mulțumindu-ți pentru cadoul extraordinar pe care i-l faci ? Iar tu te simți binecuvântată că din iubirea voastră va ieși un copil minunat și că tatăl lui îți va fi aproape la bine și la greu….

Well, think again …

După câteva luni/ani de nesomn și viață dată peste cap, bărbatul care un pic mai înainte îți mulțumea și te privea ca pe o zeiță, e morocănos, simte că nu mai poate, că e și el om și vrea o pauză. Serviciul e stresant, responsabilități la tot pasul iar acasă totul e un haos ; în loc să se odihnească mai degrabă obosește : gălăgie, jucării peste tot, nimic nu mai este la locul lui iar el nu mai poate sta liniștit nicio clipă.

Bărbatul, iubitul, stâlpul casei, cel care emana forță, vigoare, masculinitate prin toți porii, începe acum să se clatine : tensiunea oscilează, colesterolul crește, ficatul se îngrașă (și nu numai). Evident totul e din cauza nopților nedormite, a grijilor, a faptului că nu mai are o clipă de liniște, că nu mai știe să se destindă iar cu băieții la o bere ori la un meci nu a mai ieșit de … câteva săptămâni. Simte efectiv cum o ia razna când se apropie de casă și va fi iar copleșit de treburi și responsabilități în loc să se bucure de relaxarea de după serviciu.

Nimic din dolcele far niente al zilelor de altă data, nimic din liniștea dimineților târzii și a cafelei băute în tihnă, nici urmă de nopți târzii în fața unei licori rubinii, singurul refugiul…statul pe budă și ăla prelungit până la refuz dar nici acolo fără întreruperi ori interpelări de către detectivi micuți ce tocmai atunci nevoie să caute ceva, să întrebe ceva ori pur și simplu să verifice dacă ești încă acolo și ”ce faci tati?” (de parcă nu ar fi evident.. dar poate chiar nu e și s-au prins și ei că nu poate dura atâta o treabă indiferent cât de complicată ar fi !).

When the princess becomes a witch

Ea care îi lumina zilele și încălzea nopțile, ea pentru care el era prințul din povești, ea, prin intermediul căreia soarta îl binecuvântase, dăruindu-i un copil (sau doi, trei, ….), ea … e de nerecunoscut. Mereu pusă pe harță, mereu cu ceva de făcut, mereu obosită, mereu nemulțumită ori făcând liste: cu ce mai e de cumpărat, cu ce mai e de făcut, cu locuri în care trebuie să meargă, cu griji pentru se întâmplă dacă, cu idei despre…. De parcă zici că e o mașinărie menită să producă pe bandă rulantă acțiuni, sarcini, responsabilități pentru… el.

Femeia, care până acum ceva vreme părea sufletul pereche cu care avea atâtea vise de împlinit, se transformase într-o adevărată scorpie care pune la cale planuri malefice cu singurul scop: de a-i periclita lui sănătatea și așa șubrezită de viața dezordonată și stresantă pe care o duce.

Perhaps something strange is happening…

Bărbatul stă bulversat, o privește și se gândește că ceva necurat e cu siguranță la mijloc. E inuman, anormal și total nefiresc ce se întâmplă. Femeia lui s-a transformat într-o mașinărie :

• se trezește și pregătește pachetele și hainele copiilor, se pregătește și pe ea,
• aleargă la școală, grădiniță, serviciu, recuperează copiii,
• merge la cumpărături cu ei, face mâncare, spală, calcă, dă cu aspiratorul
• le face baie, le citește povești seara uneori…
• îi pune la teme, caută teste, se enervează dacă nu are timp
• stă singură cu ei fără s-o cheme pe mama !
• se joacă jocuri, inventează jocuri, cumpără cărți, iese în parc
• face curse, se joacă de-a v-ați ascunselea deși de-abia a intrat pe ușă după o zi de muncă
• se interesează de cursuri, îi inscrie la opționale
• programează și planifică vacanțe (tot cu ei 😦 )
• I se pare că timpul trece prea repede și nu apucă să facă nimic
• Vrea să se înscrie la cursuri, ori dansuri
• Să se apuce de sport, să slăbească,
• Să învețe ceva, să plece în vacanțe, să citească, să meargă la teatru
• Uneori țipă că nu mai poate, se trezește de dimineața pusă pe ceartă
• Știe mereu ce mai e de cumpărat, dacă nu e pâine sau lapte, ori când ai tu programare…sau  aproape mereu
• Se vaită că e obosită și că vrea să stea și ea într-o zi pur și simplu degeaba dar aleargă imediat la primul mami, ori să mai strângă o jucărie, ori să mai curețe masa și să spele vasele

…..

Really???

Noroc că retrăiești magia acelei clipe de la început de fiecare dată când te uiți în ochii copilului iubit, când își pune brațele mici în jurul gâtului tău și îți spune că te iubește, când râde din toată inima, când reușește să facă ceva, când îți povestește peltic ce a mai făcut ori te invită ca un om mare să stați și voi la masă împreună « ca doi prieteni ». Viața de dupa nu are cum să fie ca cea dinainte dar cred că nici nu ar mai avea sens.

Sunt Laura. Mulțumesc că ai poposit un pic pe aici. Te aștept și pe mamide2.

credit foto : totuldespremame; smart parents.ro