Ce poți face în Tulcea!

Numai că zilele de vacanță ori cele de weekend, am remarcat că sunt mai pline (din toate punctele de vedere) și la final odihna și liniștea sunt exact ceea ce a lipsit cu desăvârșire din meniu. Dar despre ” de ce se întâmplă lucrurile acestea” și ” cum am putea face sa avem și vacanțe sau weekend-uri liniștite” cu altă ocazie. Atunci când voi ajunge mai înțeleaptă. 🙂

Așadar, pe principiul heirupism-ului zilnic, nici vacanțele nu pot fi mai prejos. Rezultatul final : sa apuci sa faci /vezi cat mai multe în scurtul răstimp. Că de odihnă, om avea noi vreme altă dată. Nimic mai potrivit, căci iată ajungem in frumosul oraș de frontieră Tulcea, pe 19 mai – zi, ori mai bine spus noapte numită la nivel național drept ” Noaptea Muzeelor”.

Ce ocazie mai bună să cunoaștem un oraș decât aceasta? Altfel nu am fi avut șansa….muzeele închid pe la ora 18, atunci când noi am aterizat de la Murighiol cu gândul doar sa mâncăm ceva și să ne plimbăm un pic pe faleza din Tulcea etc.

După o cină servita rapid și pe rând (Amyra tocmai adormise pe drum de la Murighiol la Tulcea) la restaurant “la Liman”, hotărâm să dăm o fugă pe la muzee și să vedem ce om putea (deh, cu un copil de 2.5 ani nu îți poți face prea mari iluzii). Apropo, mâncarea la Liman bună, orchestra (tocmai se pregăteau – tobe, orgă – o încântare să-i vezi la repetiții) restaurantul curat și fix pe faleză cu vedere la Dunăre.

Prima oprire : Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii – muzeu și acvariu!!  Ne-au plăcut foarte tare animalele împăiate în habitatul lor natural reprodus fidel din cadrul expoziției permanente dedicată Biosferei Delta  Dunării. Asta ne-a pregătit pentru vizita din Deltă de a doua zi pentru că ne-a fost ușor să recunoaștem apoi diferitele specii de păsări. Din păcate (ori din fericire) animale nu am văzut decât la muzeu dar ne-au impresionat: câinele enot, șacalul, mistrețul, pisica sălbatică, vulpile, vidra, jderul, iepurii de câmp și lupul (evident!!). Nu știam că avem o faună atât de bine reprezentată în această zonă.

Am coborât apoi la acvariu, din care primisem un hint în timp ce eram la expoziția permanentă – și anume vedere de sus fix la faimoșii sturioni.

Acvariul este destul de diversificat iar cel mai mult îmi place că accentul este pus pe speciile de pești de la noi – Delta Dunării și Marea Neagră. Evident, sunt și specii de pești de recif dar nu acestea m-au interesat atunci pe mine.

Am văzut și înțeles în sfârșit care este crapul, carasul, bibanul și roșioara și pot spune că fac și eu diferența. Adică, în afară de știucă, toți ceilalți pentru mine erau la fel. Acum am observat diferențele dintre ei și cred că aș putea să-i deosebesc și în habitatul lor natural.

Evident, punctul de maximă atracție al acvariului a fost partea cu sturion, nisetru, cegă și păstrugă. Nisetrii erau cei mai mari și impresionau nu numai prin aspectul preistoric dar și prin apropierea de ei : faptul că puteai să îi vezi plimbaându-se deasupra ta ori asșezându-te Intr-o adâncitură din acvariu, aveai impresia că ești printre ei.

O altă curiozitate faină pentru copii, sistemul de doua acvarii cilindrice dispuse concentric care dădeau posibilitatea de a experimenta cum e să fii în mijlocul unui recif, înconjurați de pești si corali. Daca nu ar fi fost Noaptea Muzeelor (deci multă lume) cu siguranță aș fi intrat și eu acolo dar așa m-am mulțumit să asist la bucuria copiilor.

La etaj, am vizitat cherhanaua și o expoziție temporară de fluturi. Foarte interesant concepută cherhanaua cu indicații prețioase despre sărarea peștelui în funcție de specie. Apoi camera de preparare a icrelor, de cântărire a peștelui și ghețăria. Totul autentic și foarte fain realizat cu o atenție deosebită pentru detalii.

De la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării am plecat la Muzeul de Artă Populara și Etnografie, situat la doi pași în josul străzii. Nu am fost prea impresionați – velințe, macate, ii și costume populare am tot văzut în copilăria mea dar mi-a plăcut să văd porturile din diferite zone ale țării în aceeași încăpere și să observ diferențele. Piesele expuse cu siguranță aveau o mare vechime, acest lucru se putea constata după materiale.

La etaj erau amenajate câteva odăi, specifice nouă dar și aromânilor, bulgarilor și rușilor plus un război de țesut. Câteva elemente ale acestuia le-am recunoscut și eu și i-am promis lui Arthur că vom încerca să le mai găsim prin pod la țară daca nu cumva le-o fi aruncat buni. I-am povestit cum mamaie a lucrat peste 20 de velințe și macate și preșuri la război pe care îl instala în casă iarna iar primăvara îl demontau că să facă loc. De țesut nu era vreme decât în lungile nopți de iarnă.

In curtea muzeului erau expuse și unelte folosite în agricultură  si câteva tipuri de bărci – barcă, lotcă, sanie…

Un alt muzeu situat în apropiere – Muzeul de Artă. Aici s-a rupt un pic filmul, căci Amyra s-a apucat de alergat și jucat de-a v-ați ascunselea, pe Arthur l-am pierdut alergând după ea dar într-un final ne-am întâlnit. Se pare că tablourile nu sunt încă un element prea interesant pentru ei. Arthur mă tot întreba de un Grigorescu (Nicolae) pe care l-am găsit cu vreo 5 tablouri la finalul galeriei. Acolo am văzut și un Luchian (garoafele) și Aman. Tabloul căruia Arthur i-a făcut o poza a fost însă un nud de femeie.

Daca ajungeți în Tulcea după tura pe faleza, în parcul Ciuperca si la aceste 3 muzee care sunt practic unul lângă celălalt, mai puteți face o plimbare la Moscheea  Azazie și Sinagogă. Noi nu am mai mers deoarece era deja trecut de ora 9 așa că am pornit-o spre Monumentul Eroilor din Războiul de Independenta – preț de vreo 2 km de la Acvariu.

Priveliștea asupra orașului merită din plin după ce ajungi acolo sus, mai ales dacă e noapte și sunt toate luminile aprinse așa cum am prins noi. Aici trebuie menționat că toate treptele până sus de tot au fost urcate de Amyra singură, singurică că doar e “fetiță Male” și a triumfat totul cu un “am leușit! Ai văzut tati, am leușit!”

După monument și o disecție a lui Arthur pe o broască râioasă (din care i-a sărit un lichid de față și apoi nu mai știa cum să se spele la toaleta Muzeului de Istorie și Arheologie după ce îi spusesem  mai în glumă mai în serios că poate îi apare cine știe ce…) Am coborât de la Monument spre Muzeul de Istorie și Arheologie, aflat la baza monumentului. Aici, o efervescență tare frumoasă : tineri costumați în soldați din diverse ranguri și Sore medicale ori doar domni și doamne ori domnițe în costume de epocă care stăteau, discutau, vorbeau și erau disponibili pentru informații ori fotografii.

Foarte, foarte faină atmosfera  creată de toți. Pentru noi însă era un pic cam mult deja : Amyra se descălțase în mijlocul muzeului ori voia să meargă în 4 labe ori sa pună mâna pe marile vase de ceramică expuse, de-mi stătea inima în loc… Așa că am pornit-o spre mașină și hotel căci deja era ora 23. Până la Murighiol, amândoi erau în lumea viselor…

Sunt Laura. Multumesc că ai poposit un pic aici. Te aștept și pe Facebook, mamide2.