Seara, cu mintea vuind încă de gânduri, de task-uri neterminate, de griji pentru ce va fi, de frustrări că nu pot fi și că nu pot opri, seara…pun totul pe hold pentru câteva zeci de minute.

Drumul de la grădiniță – acasă are opriri dese prin toate locurile de joacă întâlnite în cale, cu promisiuni de aventuri în următorul, cu opriri pe la magazin pentru o înghețată bună și pentru lapte, cu bucuria de a fi împreună și atât.

“Asta ce e? Întreabă atingând cu mânuțele grăsune bucata de plastic de pe marginea unui scuar din lemn din jurul gropii ne nisip.

“Un scaun.”

“Asta ce e?” Întreabă atingând următorul scăunel.

“Un scaun.”

“Asta ce e?”

“Un scăunel.”

“Asta ce e?”

“Un scaun.”

Trece atingând rapid fiecare scaun și râzând spre mine. Apoi o ia de capăt. In jurul gropii de nisip sunt 5 scaunele :

“Asta ce e?”

“Un scăunel, mami. Că să poată sta copiii aici și să se joace în nisip.”

“E loșu, pentru fetițe”

“Și pentru băieței.”

“Nuuuuu, e pentru fetițe!! Tai aici, mă duc la căsuță să plegătesc ceva, o supliză! “Și aleargă spre căsuță întoarsă pe jumătate spre mine, făcându-mi semn cu degețelul la gură : șșșt! Apoi strigă tare din căsuță : “Ce vlei mami?”

“Hmmm, o cafea.”

“O cafea da, și cacao pentlu mine! Da, mami!”

Mi le aduce și servim împreună pe marginea gropii de nisip cafeaua și ciocolată caldă. Apoi mă invită în bucătăria ei sa “plegătim” împreună. Facem supă, brioșe, pizza, călniță și salată. Avem și un musafir, un băiețel cu o minge albastră căruia îi face loc pe băncuță lângă ea. (Langa mine oricum nu ar fi avut unde).

“Nu ii dai și lui supă Amyra?”

“Îiii…. nu avem”.

……….

“Mergem acasă Amyra, am o surpriză pentru tine și Arthurel.”

“Daaaaa….!!”

Personal, nu cred că există copii cărora să nu le placă să se joace cu jucăriile educative Quercetti pentru ca sunt special concepute pe categorii de vârstă, adaptate mânuțelor și nevoilor lor iar materialele folosite sunt de foarte bună calitate. Daaaa, pot și fi ronțăite, molfăite de cei mici fără probleme.

Nu stiam că Amyra poate atât de bine să potrivească culorile. In plus joculețul  îi dezvoltă foarte bine și motricitatea fină.

Dar nici jucăriile pentru copii mari nu sunt de neglijat. Ba chiar sunt o atracție deosebită (pentru cei mici, evident din motive diferite).

Pe măsură ce Arthur își construiește circuitul, ii explica și Amyrei ce și cât mai are de făcut :

“Ai răbdare, nu e gata! Uite o să îl fac mare, mare! Cât ține de mare? Da ?”

“Ha! Ha! Daaa! Maleee! Mami, mami, uteeee! Ia uteeee”

“Stai Gigi, nu atinge că se strică, da? Lasă-l pe Arthurel sa termine. Ia să vedem cât e de mare! Ridica-te in picioare!”

Circuitul cu biluțe, moriști și trasee încurcate e aproape cât ea de mare. Chiote și veselie, alergat în jurul lui, răbdare șiii gata:

“Gata Gigi, acum ne putem juca”.

Biluțele colorate sunt împărțite frățește – un pic mai mult pentru el, mai puține pentru ea. Albastre și albe pentru el, roșii și galbene pentru ea.

Urmărirea acestora prin circuit e deliciu maxim pentru ea și concentrare mare pentru el. Ba se lasă chiar cu concursuri : 1, 2, 3. Start!!!

“Vreau să mă joc și eu! Îmi dați și mie o biluță și îmi spuneți despre ce e vorba ? ”  Primesc o bilă albă și Arthur îmi arată cum bila urmărește fie un traseu fie un altul în funcție de unde pornește și de clic-clac-ul de pe topogan : “când pică aici, merge pe partea asta. Vezi cum pune in mișcare morișca? Iar când pică aici merge pe traseul ăsta! Și uite aici sus pot sa ii schimb de unde sa pornească.

“Îl demontez.”

“Și mâine?”

“Mâine construiesc un alt circuit. Îl fac altfel.”

Pentru că distracția cu jucăriile Quercetti nu se termină niciodată și de fiecare dată poate fi altfel. Imaginație, dorința de explorare și drag de construit sa fie.

Sunt Laura. Merci că ai poposit un pic pe aici. Te aștept și pe mamide2.