Nu voi uita niciodată nuanța cea mai profundă de albastru a cerului, presărată de albul imaculat al unor nori pufoși combinată mai jos de un verde incredibil întrerupt din loc în loc de lacuri negru-verzui-roșiatice, adânci.

Am început anul cu o misiune în țările nordice : Suedia și Islanda. Am găsit atunci un Stockholm greoi și gri dar un Reykjavik blând și luminos deși ne-a întâmpinat cu un vifor năpraznic și nori grei de zăpadă.

 

Universul a făcut ca la mijlocul lui iunie sa plecăm – de data aceasta în familie – tot într-o țară nordică – Finlanda. Și a fost cea mai buna perioadă ever : cu soare şi temperaturi de 20 – 25 de grade și ziua cea mai lunga din an. Daca în iarnă exeprimentasem cum e sa se lumineze la ora 10.30 ( în Reykjavik) și să se întunece pe la 3.30 , acum aveam să trăim cea mai lunga zi din an – ziua de 24 de ore și să trăim fenomenul de “Midnight Sun” chiar la mama lui acasă – la Cercul Polar.

De altfel timp de 12 zile cât am colindat prin Finlanda nu am avut noapte. Și asta a fost partea cea mai grea,  sa explicam unui copil mic de 2 ani și jumatate, copil certat în general cu somnul și care îngăduia să meargă seara la culcare doar pentru că era noapte afară și luna strălucitoare pe cer. Deci, cum să îi explic eu că, deşi vede lumină şi soarele e sus pe cer, de fapt e foarte târziu şi noapte în toată regula ? După 2 -3 zile însă ne-am obișnuit și nu mi se mai părea chiar așa ciudat sa ne spunem “noapte bună” când soarele era sus pe cer.

Curăţenia – se pare că la alţii se poate

Vreo două zile după întoarcerea în țară am avut un sentiment ciudat de tristețe, ca şi când aş fi pierdut ceva ce n-am avut….Primul lucru care m-a izbit de cum am aterizat a fost : mizeria de la toaleta din aeroport (deşi doamna care făcea curăţenie era chiar atunci acolo, ocupându-se a pune şerveţelele pentru şters mâinile, hârtie probabil avea să aducă ceva mai încolo, iar curăţenia să o facă când avea să primească salariu pentru asta).

Peste tot pe unde am mers prin Finlanda, fie ca erau simple şi rustice benzinării pe marginea drumului, în mijlocul pustiului, fie la restaurante, magazine ori muzee, toaletele publice erau de o curăţenie exemplară şi dotate cu absolut tot ceea ce aveai nevoie, inclusiv oliţe pentru copii mici, chiar dacă poate locaţia nu îţi dădea impresia a fi tocmai de 5 stele.

Nu am văzut coşuri de gunoi pe stradă, pe lângă bănci (cum sunt presărate la noi la tot pasul), pe la terase, prin pieţe…dar nu am zărit nici urmă de gunoi ! Nimic nu e lăsat la voia întâmplării, totul este curat, aliniat, frumos. Niciun petic de iarbă ori pământ nu e acoperit de peturi ori resturi indiferent cât de mare e aglomeraţia, ori cât de îndepărtat de civilizaţie. Nici măcar în port (porturile fiind cunoscute pentru acest aspect), acolo unde erau tarabele de fructe şi legume şi cele cu mâncare, nu era urmă de mizerie.

De altfel după ora 8, nimic, nici urmă de tarabă nu mai rămânea în piaţă, comercianţii strângându-şi ordonat şi foarte uşor marfa dar şi tarabele şi umbrele, mesele, băncile, aparatele de gătit, etc. Totul atât de rapid şi ordonat încât în zece- cinspreze minute de căscat ochii pe acolo – rămânea piaţa atât de goală şi de curată de credeai că nu e locul unde un pic mai devreme mâncasei nişte hamsii bune, bune şi te plimbasei printre tarabe după o caserolă de căpşuni.

Parcul, aleile, locurile de joacă pentru copii, pieţele publice din mijlocul oraşelor, străzile, parcările de la marile supermarketuri, boscheţii de pe stradă… totul e super curat ! Nu tras la linie, nu vă închipuiţi grădini trasate geometric à la Verssailles, nu !! Doar foarte curat, fără hârtii, fără peturi ori mucuri de ţigară. Nimic ! Doar natura, iarbă, pietre – aşa cum este ea. De altfel, în Finlanda, mai mult decât oriunde, este o simbioză perfectă a omului cu natura ! Omul se integrează perfect şi armonios în natură, pe care nu o deranjează decât atât cât să poată trăi.

Arta de a trăi frumos

Iar finlandezul (hei suomalainen 🙂 ) ştie să trăiască bine, curat, frumos şi sănătos! Totul este Echilibru şi armonie!! Nu lux, ci confort şi echilibru!

Cartierele sunt ascunse de mici pădurici, lăsate aşa cum sunt ele. Mergi pe stradă şi nu ţi-ai da seama că dincolo de un deal împădurit e de fapt un alt cartier, sunt blocuri, magazine,…Ori sunt cartiere de case în oraş unde în spate e pădurea iar în faţă e lacul. Proprietarul şi-a construit un mic ponton, are o barcă şi probabil după serviciu dă o tură pe lac ca să se recreeze şi să-şi pescuiască cina.

Bineînţeles nu există garduri între case. Dacă sunt construite, atunci acestea sunt doar de formă. Casele au dimensiuni micuţe, cu un singur etaj, din lemn majoritatea cu o mică terasă în faţă, atât cât să încapă o masă cu câteva scaune, iar în curte un garaj, o trambulină, un petic de verde…

Străzile sunt curate şi liniştite : aglomeraţia la ore de vârf, înseamnă câteva maşini la semafor care aşteaptă liniştite culoarea verde. Ba, dacă copilul îşi pierde ciubota pe trecerea de pietoni, lasă geamul jos ca să te avertizeze, apoi aşteaptă să te întorci să o recuperezi şi pleacă numai după ce s-au asigurat că eşti bine pe partea cealaltă. Te apropii de o trecere de pietoni nesemaforizată? Încetinesc şi te aşteaptă să treci. Demarează totuşi dacă observă că stai să numeri ţânţarii de pe asfalt şi scamele de pe haină, dar fără să facă tamtam.

De altfel dacă auzi vreun claxon pe stradă ori la semafor, cu siguranţă la volanul acelei maşini nu este un finlandez!

Blocurile au un regim de înălţime în respect cu natura. Puţine blocuri peste 4 etaje am zărit. Suprafeţele vitrate sunt generoase iar spaţiile verzi peste tot. Fiecare bloc are propiul loc de joacă micuţ : câteva leagăne, chestii de căţărat, groapă de nisip. Şi când spun fiecare, chiar aşa este. Nu e nevoie decât să ieşi un pic în faţa blocului pentru ca al tău copil să se bucure de zbenguială.

Dar Finlandezilor le place plimbarea ! Bănci nu sunt!! Mama şi tata, bunicul ori bunica trebuie să facă mişcare! Şi fac cu mare drag! Îi vezi, indiferent de vârstă, pe biciclete ori alergând ! Ori combinat : copiii pe biciclete şi adulţii alergând pe lângă ei. Iar asta se vede pe corpul lor : căci arată foarte bine, tonifiaţi, fără colăcei ca şi când ar fi cu totii foşti sportivi ori vegetarieni.

Şi nu sunt…vegetarieni, mă refer! Mănâncă în schimb foarte sănătos cu mult peşte, cu multe legume, pâine neagră de secară şi cu multe seminţe. De altfel avusesem şi în iarnă această surpriză plăcută în Islanda şi Suedia: să constat că legumele şi salatele sunt nelipsite de la mesele lor. Din punct de vedere al felurilor de mâncare, aş putea trăi liniştit în ţările nordice! Ar fi chiar o mare plăcere! Un somon mai bun (în toate felurille posibile gătit ori crud) nu cred că există.

Oameni binevoitori şi zâmbete mari

Te-ai aştepta cumva de la oamenii aceştia ai Nordului să fie ursuzi, greoi şi reci!!Doar nu văd soarele aproape deloc luni bune din an!! (De-asta şi sărbătoresc cu mare drag zilele lungi de vară când lumina îi însoşeşte toată ziua). Dar nu e chiar aşa. Le zâmbesc copiilor pe stradă şi sunt binevoitori. Iar uneori chiar vorbăreţi!!

Annu, de la ferma de reni, e o femeie extraordinară şi nu se mai dădea dusă de la poveşti (despre ea o sa vă povestesc poate altă dată) dacă nu ne gândeam că mai trebuie să şi plecăm!! De altfel ne spunea că cele mai grele grupuri petru ea sunt cele de chinezi : pentru că nimeni nu e interesat să afle informaţii, să asculte poveşti, ei nu vor decât să fac poze. Atât.

Îmi amintesc acum şi de Simon Olafsson din Islanda – ce glume bune şi chef de viaţă avea – ori oamenii de pe la birouri. Atât de deschişi, de binevoitori, cu mult bun simţ. Ce să mai zic de vecinul prietenului nostru, Adrian, care i-a abordat pe Arthur şi pe tatide2 într-o benizărie pentru că i-a recunoscut din poze şi era bucuros să-i întâlnească şi în realitate.

Oamenii Nordului păstrează distanţa dar dacă ai nevoie de ceva, îţi răspund cu mare plăcere, te ajută, îţi zâmbesc şi sunt binevoitori. Seara, ies în cluburi – indiferent de vârstă : dansează, ori stau la mese şi beau ori vorbesc. Cei mai în vârstă (adică pe la vreo 70 de ani) îmbrăcaţi elegant, la costum şi cravată! Cei tineri, foarte natural, nimic ostentativ ori de fiţe. Barurile sunt de altfel singurele locuri unde pot consuma băuturi alcoolice (în rest băuturile alcoolice se vând în magazine specializate, unde copiii nu au acces, sunt extrem de scumpe şi după ora 10 nu se mai comercializează).

Aceştia sunt finlandezii pe care noi i-am întâlnit, respectuoşi şi binevoitori deşi poate n-am fi meritat întotdeauna cu doi copii după noi : unul urlător, altul pus pe mereu pe tachinat şi pe hârjoană. O ţară atât de verde şi unde cerul e cel mai albastru.

Kiitos Suomi ! Kiitos Adrian Wolkowski si Loredana Prodan că ne-aţi oferit prilejul de a fi cu voi şi de a cunoaşte Finlanda autentică.

Sunt Laura. Mulţumesc că ai poposit un pic pe aici. Te aştept şi pe mamide2.