Peripeții la malul mării

Planul pentru weekend-ul ce tocmai s-a încheiat  suna așa : stat acasă, făcut curățenie  serioasă, călcat, spălat, mâncare, ieșit în parc. Orice plecare era “out of scope” pentru că de prea multe weekend-uri  fusesem plecată, prea mult obosisem încercând să recuperez totul seara după ce ajungeam acasă  din parc!!

Joi seara, pe la ora când  ma grăbeam să închid  ultimele task -uri și să fug spre grădiniță  mă trezesc însă cu intrebarea : “Ce-ai zice să mergem în weekend la mare?” What???? Zic eu in mintea mea….Chiar nu ai auzit care e Planul?? Si apoi  10 minute de spam pe mail, telefon, sms….

Argumentele majore:

– “Amyra tot are nevoie de aerosoli  că tușește” (ăsta era contraargument)

–  “Știi, tot e ziua ta luni așa că iată cadou” (Vai, sunt de prea mult timp pe aici și de prea mult timp te cunosc ca să te și cred….).

Și apoi bomba secolului  :”Fac eu curat, poftim!” (Ceea ce, evident că  nu s-a întâmplat  – din motive obiective – de întrebare (a mea) indiscretă : CÂND.

Una peste alta, evident că am ajuns la mare din motive :

• Unu : companie plăcută (aveam să stăm cu oameni tare dragi).
•  Doi : chiar îmi era dor de mare.
• Trei : cred că e mai bine decât să stau acasă să  fac curat (nu spun că joi seara am călcat 2 ore în continuu  ca să recuperez măcar  acest task ).
• Patru – îi  făceam o surpriză și lui Arthur care e înnebunit  după mare si care era la bunici.
• Cinci – se anunțase  vreme urâtă  in toată țara  cu excepția  litoralului.
• Șase – întotdeauna  câștigă el !! (Ufff)

Bine, plecarea a fost în  stilul caracteristic  – pe fugă  mare, de la muncă, târziu, cu bagajul făcut în 5 minute.

Și de când zic să mă las de sportul ăsta….

Dar bagajul făcut  pe repede înainte  s-a dovedit de data asta incomplet chiar în punctele esentiale și  anume costume de baie ( cu excepția Amyrei  pentru care am pus 2)) ! Buuunn….aveam să ne descuram noi cumva, doar nu era să ne stricăm minunatul weekend pentru atâta  lucru.

Deși, era un mister – știam sigur că le luasem, vizualizam clar momentul când le strânsesem unul peste altul – mie două, să  am de schimb, dar unde le pusesem??

Erau în dulap – pe un alt raft! Aveam să descopăr  la întoarcere.

Dar ce e cel mai important – nu uitasem cremele de plajă.  Am o mare frică  de soare si cel putin  de când am copii utilizez întotdeauna creme cu factor de protecție  50 . Motiv pentru care aproape niciodată  nu sunt bronzată suficient.

Deci măcar Bioderma  era în geantă.  Acum mai aveam un hop de trecut : cum sa îi fac pe copii să mă lase să îi  dau cu cremă? Unul pentru că nu are răbdare  și el vrea în apăăăă…, celălalt pentru că din principiu  zice “Nuuuu!!” sau “fac eu, euuuuu…”.

Noroc tot cu inovația  Bioderma – au creat un spray care arată  exact ca frișca (pe bune, îți  vine să guști, dar să nu spunem asta copiilor). In plus e și rezistent la apă, deci nu trebuie să mă chinui în continuu  cu crema după  ei.

Apoi am introdus elementul joacă  și ajutor – și să vezi aici competiție și chirăială acerbă!!

Distracție  mare și treabă serioasă  să îl  dai cu cremă  pe frățiorul cel mare :”Pune mie, măi mami fac eu!” încât la un moment dat a trebuit să inventez si altceva de teamă  să nu consumăm  tubul imediat!