Îmi  vine să  plâng și am așa un gol în stomac de nu mai pot….

Un copil de vreo 3-4 anișori se plânge de când  am urcat în metrou în  brațele mamei sale. Presimt că e o jelanie care sigur va denatura dacă  mama nu rupe ritmul. Și nu o face. Nu îi  vorbește  decât  puțin  și  rar, nu îl  mângâie, nu încearcă  sa-i distragă atenția…

Copilul jelește spgeriat  : »Mami, vreau acolo, te rog mami! »

Tati e în picioare în  fața  lor și  îi  spune calm : « Așa  ne-a fost înțelegerea, nu se poate așa ceva!! Uite diseară  nu o sa te mai uiți nici pe telefon pentru că  am impresia că ești  nervos și de la telefon. »

« Nu, nu » spune copilul înfricoșat  apoi…își reia litania cu « Mami, te rog vreau acolo. »

Nu știu ce înseamnă acolo, pentru că  erau în  metrou când am urcat dar deduc din vorbele mamei că ar vrea undeva pe la ușă căci la un moment dat îi  spune : »Unde vrei acolo, nu vezi câtă  lume e? »

 cryingchild2

E 8.30 dimineața, poate nici nu și-a făcut somnul, poate trebuie să meargă la doctor și e speriat. Poate și părinții sunt nervoși  pentru că trebuie să întârzie la serviciu și să suporte crizele lui și « rușinea » în metrou.

 Dar nu arată…sunt extraordinar de calmi, nici un mușchi  nu se mișcă  pe fața  lor – mai ales a tatălui.  Nu ridică  tonul, nu îl strâng de mână, Nu îi dau una după ceafă…

Totuși…

Il lasă  să se tânguie și la un moment dat, cu o exasperare calmă îi răspunde mama dându-l jos de pe genunchi : »Unde vrei să mergi? Poftim! »

Copilul se sperie mai tare și se agață  de ea. E speriat și nu vrea să meargă singur, nu vrea fie părăsit! Părinții îi vorbesc ca unui adult calm, cu explicații clare si argumente….

Îmi vine să mă ridic de pe scaun și să le spun  că nimic din ceea ce spun ei nu poate ajunge la copil în acel moment, oricât  de corect ar fi. Legătura  cu cortexul frontal e ruptă.  Să  lase totul pe mai târziu , după  ce se liniștește. Acum doar să îl ia în brațe și să îi vorbească.

Un domn la vreo 60 de ani râde  fals. E lângă  ei  și probabil nu mai poate dar face pe convivialul. Mă întreb dacă îl vede și copilul  ori dacă lui, fiind în situația  copilului i-ar plăcea să râdă altcineva de el. Nu se abține  și până la urmă  îl amenință cu gardianul. Evident că nu are  niciun efect!

Copilul e din ce în ce mai agitat și părinții decid probabil  că e mai bine să coboare pt a se calma. O nouă criză  îl  strangulează  însă  mai acerb. Se agață cu mânuțele mici de inele de susținere de sus și  strigă disperat că nu vrea să coboare!!

Părinții  fac un pas înapoi  și nu îl forțează să coboare.  Mă întreb de ce era nevoie de această luare de poziții ? De ce mama nu și-a dat seama că avea să urmeze furtuna și  să meargă cu cel mic acolo unde voia?? Era chiar atât  de important  să se respecte regulile Acum ? Era chiar atât  de obosită  încât trebuia să stea jos?

cryingchild

Poate lângă  o ușă, acolo unde se putea uita pe geam era mai bine și  se mai calma. Poate dacă  pleca cu el spre capătul metroului era mai ok pentru că se concentra pe mers și echilibru. Intr-un final, tot asta a făcut, deci … Poate criza ar fi putut fi depășită  dacă de la prima jelanie s-ar fi ridicat de pe amarâtul ăla de scaun!!!

Poate! Nu e Sigur!

Sunt momente când nu putem evita crizele copiilor și e bine să le lăsăm să se consume dar sunt momente când chiar le putem anticipa si croi niște scenarii care să ne ajute măcar să amânăm. Si mai sunt momente când  putem ceda fără  riscul de a da un exemplu prost pentru viitor.  Pentru  că ai noștri  copii  sunt foarte inteligenți  emoțional  și stiu când nu e loc de întors.

Am un gol în stomac, îmi vine să plâng și sunt atât  de răscolită încât nu mai pot sta jos. Da, e problema mea și mă conduce deseori la comportamente greșite în relația  cu ai mei copii. Dar tot ce îmi  imaginez acum e că  îl strâng în brațe  pe băiețel și îi  șoptesc că totul va fi bine, că e ok, nu e singur şi neînţeles.

Sunt Laura. Mulțumesc că ai poposit un aici. Te astept şi pe mamide2.

credit foto: pinterest.ie; youtube.com
Publicités
Posted by:lauragherghe29

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

w

Connexion à %s