Am ajuns in Țara lui Moș Crăciun!
Lappi – anunța indicatorul de pe marginea drumului la intrarea în Laponia. Era musai să marcăm deci momentul!!
Laponia, tărâmul acela minunat și îndepărtat, despre care doar citisem în povești ori pe care îl admirasem în filme, mi se întindea în față luminos, curat și verde, așa cum niciodată nu mi l-aș fi închipuit.
Dublă minune și încântare – o dată pentru că eram acolo, unde nu aș fi crezut că voi ajunge vreodată și chiar am fost mai emoționată decât am anticipat. In al doilea rând – pentru că vedeam acest ținut verde (nu alb, precum memoria mea îl înregistrase din imaginarul colectiv) ! Și era atât de frumos.
Despre cerul din Finlanda, v-am spus deja cât de curat, de senin, de albastru și de aproape este! Dar sa ajung la Cercul Polar, să mă plimb pe pajiști verzi și să stau în tricou asta chiar era de neimaginat!
Însă cel mai frumos fenomen trăit a fost Midnight Sun – pentru că Universul a uneltit (cu puțin ajutor și inițiativă din partea lui Adrian) să fim de Solstițiu în Rovaniemi – acasă la Moș Crăciun! Iar acest eveniment este atât de important încât finlandezii au decretat sărbătoare națională! Ce este Midnight Sun? După cum îi spune și numele – soarele de la miezul nopții! Pentru că la ora 00:00 soarele strălucește sus pe cer iar ziua de 24 de ore nu are nici urmă de amurg.
Am avut noroc – ne spune Annu – “De obicei de Solstițiu ninge”. De fapt, in Laponia e o vorba : “Am avut o vară frumoasă: nu a nins decât de câteva ori.”
Și pe noi Laponia ne-a trecut prin stări de vreme diferite. Dacă ne-a întimpinat călduros cu soare, cer senin și vreme bună, a doua zi s-a bosumflat un pic și ne-a adus nori grei de ploaie. Dar acest lucru era prea puțin pentru a ne întrista – era doar ziua în care aveam să-l întâlnim pe Moș Crăciun!!! The real one!!
Și nu va povestesc ce emoții am avut ….cu toții! Amyra amuțise deja și era așa cuminte! Arthur era tot un zâmbet, iar de noi ce sa mai zic…Mai ceva că niște copii.
Casa lui Moș Crăciun – nu, nu e sub pământ, așa cum rămăsese Arthur cu impresia, dar până să ajungi la el treci pe printr-un tunel întunecat, peste poduri de gheață luminată, traversezi o galerie plină de jilțuri și harta lumii, urci scări grele de lemn deasupra cărora se rotește roata lumii – o imensa roată zimțată de lemn. Vezi globuri pământești învartindu-se, te întâlnești cu spiridușii lui Moș Crăciun care lucrează de zor…ce sa mai, o atmosferă magică –
iar la capătul drumului e Moșul care te așteaptă zambitor.
Moșul, desi foarte bătrân și cu o barbă lungă, lungă, e foarte viguros, un munte de om. Annu de la ferma de reni, ne povestea încântată când a venit Moșul în vizita la ei la fermă, că are aproape 2 metri. Noi nu l-am vazut decât așezat. Dar are o privire atât de blândă, mâini destul mici și foarte fine! Moșul vorbește cu ușurință mai multe limbi străine – nu română din păcate- desi știa câte ceva despre București.
Cel mai important e că ne-a promis că ne vedem acasă peste (185 ) zile !!
Nu se făcea să venim la Moșul și să nu vedem renii lui. In Laponia toți renii aparțin unui fermier iar numărul lor e limitat prin lege la aproximativ 200000 pe an. Tot ce depășește acest număr este sacrificat și consumat. Crescătorii de reni consuma carne de ren tot anul. În perioada de vară, renii se odihnesc- nu lucrează! Fie în ferme, fie liberi.
La ferma pe care noi am vizitat-o erau 30. In mod normal sunt 50. Și erau numai băieți. Femelele erau libere deoarece în această perioadă fie sunt gestante, fie nasc. Toamna se face recensământul și fiecare fermier hotărăște ce și cat poate păstra.
La fermă, toți renii au nume iar îngrijitorii îi recunosc după față. (Noua ni se păreau toti la fel…), iar dimineața fac apelul!
Nu va închipuiți cu cât drag vorbea Annu de băieții ei si ce spaima trasese cu cateva zile in urma cand dimineat gasise tarcul gol : “Oh, my God, where are my boys!!”
Cel mai in vârsta ajung pe 18 ani dar de pe la 13-14 ani nu mai lucrează, doar stau și se odihnesc. Coarnele lor sunt catifelate și cresc mereu dar nu le place sa fie atinși – simt ca un curent electric. Când cad, nu e dureros, pur și simplu se desprind și cad. Dar sunt din os plin, deci un corn de ren poate ajunge și la 10 kg.
Sunt blânzi și sensibili dar au și atacatori : lupi, urși sau râși care-i ataca “just for fun” (uneori le mananca ochii). Doamne ce animale rele!!
Am stat o grămadă la povești cu Annu care ne-a servit cu ceai, apa, suc, cafea, prăjituri. Ne-a povestit despre ea si locul de unde vine, despre reni, despre safari-urile pe care le fac din noiembrie până în aprilie, despre turiști….
in acest timp Amyra dormea liniștită pe blana de ren, direct pe podea
și se simțea atât de bine încât se întorsese pe spate cu mânuțele in sus – nu a fost deranjata nici de vorbăria noastra, nici de rasete, nici de ploaia de afară și, știe când se uită la pozele cu reni, că ea a dormit pe unul!!!
Laponia e minunată vara, dar iarna cred că e magică mai ales dacă în timpul unui safari in the middle of no where – vezi luminile nordului! “Sa te trântești in zăpada și să nu îi mai dorești nimic….”replica Annu din trairile unei doamne de 75 de ani venite din Marea Britanie in vizita in Laponia si care fix, in ultima seara a unui sejur de doua saptamani a trait binecuvantarea de a vedea si Aurora Boreala!!
Cateva aspecte pragmatice, bine de stiut:
– la Moșul nu ai voie sa filmezi, fotografiezi. E acolo o spiridușă durdulie care te îndrumă binevoitor și o masa pe care îți poți depozita lucrurile. Iar undeva sus, este spiridușul cameraman (că în studiourile tv) care filmează toată întâlnirea cu Moșul și face un set de 5 fotografii. La ieșire poți lua o fotografie printata pe o hartă cu Cercul Polar – 30 eur. Sau poți opta pentru filmare și fotografii in format digital – 40 euro. Pentru ambele primesti o reducere de 10 %.
– La fermele de reni si husky adultii platesc in jur de 15 euro, copiii la jumatate. In acest tarif este inclusa si tratatia : cafea, ceai, apa, prajiturele.
– in satul lui Mos Craciun nu gasesti souveniruri deosebite dar, ca idee, magnetii sunt mai frumosi si parca mai ieftini decat in Helsinki si cu siguranta decat in aeroport.
– intrarile la muzee nu sunt foarte mult : in jur de 10 euro. In muzee exist acarucioare puse la dispozitie pe fiecare nivel, pentru a pune copiii mai mici
– in rezervatia naturala nu am platit bilet de intrare iar funicularul este si el gratuit
Mulțumim tărâm de poveste pentru ca ne-ai primit!
Sunt Laura. Multumesc ca ai poposit un pic pe aici. Te astept si pe mamide2.
Mami de 2 