Sunt câteva luni de când mă chinuie un gând  : unde fuge timpul? Câteva luni de când mă tot mir:

Wow !!! A venit deja mai, stai a trecut și 21 Mai…

A venit 1 iunie!! Imposibil, a trecut deja jumătate  de an!

Nuuuu, am trecut deja de Solstitiu? Începe ziua sa se micșoreze….

Nu se poate a trecut și ziua mea… Si la începutul anului aveam impresia că e atât  de departe.

Mai mult chiar, a trecut deja 1 august. Imediat se va întuneca de la ora 8, apoi rapid-rapid va veni toamna.

Oamenii se vor grăbi  să  se întoarcă la muncă, toate lucrurile vor exploda!! Toți vor cere mult, mai mult, extrem de mult.

Copiii vor începe școala…alergătura si rutina cotidiană  : trezit, școală, grădiniță, acomodare  (din nou), stres, serviciu, recuperat Copiii, întârziat  mereu, iar, din nou….

Timp pierdut mult, oboseală, rutină, alergătură, stres,

Însingurare,….

hourglass-620397_1280

Toți  alergăm besmetici se la un job la altul, de la un task la altul, de la un obiectiv la altul. Începem lucruri, nu le terminăm, vrem să facem mai mult,  ni se pare ca nu facem destul. Ni se cere mai mult, prea mult…

Și în această vâltoare, în acestă  dorință  de a face mai mult si mai multe, de a mulțumi  pe toată  lumea – copii și părinți, și șefi și prieteni….îi pierdem pe toți și ne pierdem pe noi!!!

Mai grav e că nici măcar nu realizăm  acest lucru, ori că ni se pare/ ni se impune a fi NORMAL ! Ni se spune că e normal să nu mai existe principii, morală, omenie, echipe!!

Acum 3 ani, când plecăm în  concediu de creștere copil, lăsăm o lume cât de cât așezată, oameni care erau oameni – aveau pasiuni și familie, știau să fie profesioniști dar și o echipă, cât de cât măcar.

Acum 1 an, când m-am întors la muncă, am găsit o lume răsturnată- principiile au fost înlocuite de obiective imediate, prioritațile schimbate, cerințele mai multe dar …cum ar spune Babok : unclear, inadequate and all mandatory…

Oamenii (chiar și cei mai așezati) au devenit obosiți, stresați, suspicioși, gârboviți (la propriu), însingurați !

Toți alergăm besmetici…la școala, de la școală la job, de la job la copii, de la copii în parc, din parc la curs, de la curs acasă, de acasă la magazin, de la magazin la evenimente, apoi la următoarea vacanță, de la vacanță la bancă…pentru un nou credit, un nou obiectiv, un nou mâncător de timp,  care ne va priva și mai mult de la cei dragi  de la copii, de la iubit, de la noi!!

pocket-watch-3156771__480.jpg

Alergăm  după  cursuri, evenimente, vacanțe, lucruri, case….

Între timp, alții  își fac altfel de case …veșnice!! Iar veșnicia e doar la o altă alergătură distanță!!

Unde fuge deci timpul?? Unde e timpul meu ??

Sunt Laura. Mulțumesc  că  ai poposit un pic pe aici. Te aștept și  pe mamide2.

Sursă  foto: pixabay.com

Publicités
Posted by:lauragherghe29

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s