Seara, ora 22 :00.
Mă sună Arthur, voce plângăcioasă :
“Mama da’, de ce m-ai sunat ?” (precizare importantă, cu vreo juma’ de oră înainte vorbiserăm, prilej cu care îl anunțasem că s-ar putea ca tata să nu mai pate trece să îl ia).
Eu, raspund : « Nu te-am sunt acum. Probabil e un apel pierdut de mai devreme. »
El : « Mama, dar tati a zis că trece să mă ia mâine seară…. »
Eu : « Ei, dacă așa a zis tata, știe el mai bine… »
El, cu o voce și mai plângăcioasă : « Dar, a promis că vine să mă ia, dacă a promis… »
Eu o scurtez repede : « Da și tu parcă ai promis că termini cartea, nu-i așa ? »
El : « Opa…. »
Pauză de câteva secunde…..
Eu : « Dacă ai promis, … »
El se repliază rapid și cu o voce foarte serioasă : « Da, mama mă doare capul. De la lumina aia din bucătărie ! Are mamaie așa o lumină proastă în bucătărie. Păi să vezi, eu vin seara cu energie și tot și apoi de la lumina aia mă ia așa o durere de cap… »
Eu : « Ca să nu te mai simți rău, citește un pic. »
El : « Dar până la ce pagină ziceai… »
Eu : « Doar până la final. »
El, schimbă vorba : « Da, mama dacă am probleme peste noapte, pot să te sun?”
Eu: “Sigur puiule, dar ce probleme să ai ? »
El : « Așa, gen să nu pot dormi sau… »
Eu : « Gen, dacă citești un pic, să vezi tu ce bine dormi, da ? »
Așa ceva … De unde o avea tehnicile astea de eschivă și manipulare, nu pot să-mi dau seama. Din două una : ori seamănă cu tatsu’, ori trebuie să descurajez cititul. Mda, merg pe prima variantă, a doua oricum n-are sorți de izbândă!!! 😦
Sunt Laura. Dacă vrei să te amuzi, să plângi un pic ori doar să te consolezicu gândul că mai sunt și alții la fel, te aștept cu un like și pe mamide2.
ps: nu, nu sunt rea ori insensibilă…
Mami de 2 