Tiribombambura – cinci povești de-a dura

Tiribombambura – cinci povești de-a dura, de Victoria Pătrașcu si-a facut lansarea sâmbătă, 10 noiembrie, la Muzeul național al Literaturii Române.

Victoria Patrascu, absolventă a Facultății de Litere din București, are magia vorbelor blânde și întortocheate ce ne introduc într-un univers fascinant, acolo unde totul este posibil : drumurile vorbesc, Aricii au pene, pinguinii aduc noaptea, cifrele se iau la sfadă și dau petreceri.

Cu ștate vechi în activitatea jurnalistică, lucrând ca redactor în cadrul Agenției de Presă Rompres  din 1994 până în 1996, apoi ca documentarist al Redacției de Știri a Televiziunii Române, iar după 2005 ca redactor la revista Academia Mămicilor, Victoria Pătrașcu ne-a cucerit în special ca autor de carte pentru copii.

Poveștile și personajele ei sunt altfel. Subiectele sunt din lumea ce ne înconjoară și fac parte din realitatea și actualitatea copiilor noștri iar lumina ce răzbate printre rânduri e atât de caldă și vindecătoare. Citind poveștile Victoriei te simți ca în brațele unei mămici calde, blânde, iubitoare.  Nu degeaba a câștigat în 2008 Premiul II la concursul de dramaturgie pentru copii “100,1000,1000000 de povești” cu piesa ” O poveste cu Bulbuc care intră în bucluc”.

Victoriei îi plac jocurile de cuvinte exact precum copiilor care nu se joacă doar cu ele ci inventează un întreg univers, le sucesc și răsucesc, le-nvârtesc și rostogolesc, ce mai tura vura chiar le dau de-a dura exact ca în Tiribombamdura.

Așa se face că Drum de țară, care s-a născut dintr-o potecuță “cam întortocheată, subțirică și zburdalnică” și un sat străvechi spune povestea copilului curajos care îndrăznește să-și urmeze visul, își înfruntă tatăl și pleacă să cunoască lumea largă, să vadă ce-o fi dincolo de deal și mai ales s-o cunoască pe ea – Autostrada – “cea mai bogată, mai frumoasă, mai inteligentă și mai rapidă dintre cele din neamul” lor.  E însoțit de Merleta, cioara jucăușă și vorbăreață, de Leopold- cățelul orfan, cel mai bun prieten al său și încurajat de mamă din spatele Satului morocănos, că ” Cine nu are curaj să bată cărările, nu va cunoaște cântările.”

A doua poveste este despre un copil altfel – un fulg de nea diferit, cu doar trei colțuri, nu șase ca frații săi perfecți. Tris, s-a născut din burta unui nor. Căci așa se întâmplă, când doi nori se întâlnesc se mai și îndrăgostesc și… dacă e vară mamele nor dau naștere la fetițe – picăturile de ploaie, iar dacă e iarnă, din dragostea lor se nasc băieți – fulgii de zăpadă. Tris se născuse într-o zi cu soare când mamei lui îi era tare sete, de-asta și el și frații lui erau mai mici si Imperfecți. Frații mai mari, războinicii, îi disprețuiau și nu le permiteau în nici un caz să plece cu prima zăpadă. Aceasta era menită numai lor pentru că aduce bucurie și perfecțiune. Tris și frații săi Imperfecți nu erau lăsați să cadă decât la primăvară : ” oamenii o să vă urască pentru că așteaptă primăvară și o să vă tîmpiți repede- repede. Nu o să mai încurcați pe nimeni “.

Dar Tris nu era urât, nici slab ori fricos, era doar diferit.  Așa că se hotărâ să fugă peste noapte și își convinse și frații Imperfecți. Urmăriți de Crivăț și de Ger reușită totuși să ajungă pe pământ și să-i bucure pe copii  -prima zăpadă.

Cine nu a auzit de pingonauții cerului? Nici voi? Nici Marc, băiețelul din ce-a de-a treia poveste. Dar curând avea să afle despre existența lor iar acest lucru îl va ajuta să-și înfrîngă și teama de întuneric. Iuri, este pingonautul ce aterizează tocmai de sus din cer fix pe noptiera lui pentru că ar vrea să se joace cu mașinuțele de pe pătura lui Marc. Dar uite că de când Marc nu mai doarme nu mai pot face acest lucru pentru că acestea prind viață doar cu Visulină, o benzină specială făcută din visele copiilor.

Pingonauții sunt de fapt responsabili cu noaptea, ei fac noaptea: ” Când înotăm pe burtă este ziuă, când înotăm pe spate este noapte. Când se joacă pingonauții mici se pornește vântul, iar când sărbătorim carnavalul aprindem Aurora Boreală”, iar ochii lor sunt stelele.

Ei ce mai tura dura, povești de dat de-a dura, Marc trebuie să doarmă că nu are de ce să se mai teamă de întuneric, nu sunt decât pingonauții iar el e investit în gradul de Cavaler de rang I al Pingonauților Astrali.

Povestea Ariciului cu pene este tot despre un copil altfel. Polumpio, la fel ca Fulgul Tris, e diferit : s-a născut cu pene in loc de țapi iar acest lucru tare rău îl lovește când ajunge să meargă la școală pentru că nimeni nu îl accepta pe nicăieri : nici copii, nici părinți, nici profesori. Toți râd de el și îl izgonesc de peste tot. Dar Polumpio e doar “diferit”. Nici mai bun, nici mai rău decât ceilalți, doar diferit.  Speriat, supărat si murdar fuge plângând în pădure. Dimineața, lângă scorbură unde adormise auzi un cititor stins, un biet pui de pasăre aproape înghețat ce se fără vise de părinții lui. Pentru a-l salva, Polumpio îi dă penele lui, oricum lui nu-i erau de niciun folos și rămâne chel.  Dar Roni zboară și spune isprava lui cea bună. Atunci toate păsările  vin și îi dăruiesc câte o pană. Polumpio era atât de colorat si fericit, era acceptat și putea acum să și zboare. ” Avea un rost pe lume”.

Carnavalul notelor e ultima poveste Tiribombamdura, bună pentru copii mai mari dar și pentru părinți. Pentru că este 29 februarie la școala lui Victor se va face un carnaval de care el nu are niciun chef căci tocmai luase un 4 pentru că nu își făcuse tema la mate. Mamalina, bunica Mariei îi spune însă că ziua de 29 februarie este magică, fiind atât de rară și cu această ocazie ordinea lucrurilor se schimbă, “mai ales acolo unde este ceva stricat”.

Cum – necum, dimineața lucrurile sunt un pic ciudate : bunica lui bolnăvioară, este acum bionică și-l duce-n zbor la școală. Acolo, zarvă mare, toate notele erau la carnaval – 10 la catedră ca un șef le izgonea pe cele mici pe motiv de inegalitate. 1, 2, 3, 4 și 5 spuneau însă că în această zi toate erau egale și inclusiv ele erau bune la ceva : “atragem atenția. Fiecare notă vine cu o lecție de învățat. Cum ar fi sa ia toată lumea, tot timpul, 10?…10 este bun doar pentru că existăm noi. Doar noi il facem ceea ce este. Asa ca macar o data la patru ani, ar trebui să fim si noi sărbătorire. “, își încheie pledoaria notă 4. 

“O notă nu spune nimic despre cine esti tu. Ești mai mult decât nota pe care ai luat-o”.

A doua zi Dimineața, Victor se costuma într-un profesor bun care nu dădea nici note, nici teme nesfârșite pentru acasă și învăță că nu e definit de o notă și că întotdeauna poate mai mult și mai bine.

Tiribombamdura, cinci povești de-a dura de Victoria Pătrașcu -pentru copii mai mici dar și mai mărișori au venit fiecare cu câte un mesaj puternic dar atât de cald și frumos spus. Ilustrații de Kurti Andrea, editura Gutenberg Books.

Lectură cu magie și-un strop de bucurie, copii!