Dumnezeu să ne ferească de boală dar și de oameni incompetenți, leneși și răi. Nu aveam prea mari așteptări de la spitalul Grigore Alexandrescu. Nici amintiri plăcute, de când o pățisem rău cu Arthur, internat la numai 14 zile degeaba și ajungând să facă rotavirus și să fie hrănit cu mucilagiu de orez pentru că o doamna doctor drăguță considera ca eu- mama care îl alăptam- eram cea care îi făcea rău.

Dar, iată că uneori urgența te împinge și acolo unde nu vrei. Într-o duminică seara, după intrarea în casă, o trimit pe fie-mea la baie să se spele pe mâini – căci regula spusă și repetată e asa: » primul lucru pe care îl facem când intrăm în casă e să ne spălăm pe mâini. » Și pleacă fata, deși uneori sunt nevoită să repet de vrei 10 ori până o fac sa acționeze, ori să o ameninț, ori să o păcălesc cu ceva.

Apoi, trece val-vâtej pe lângă mine în bucătărie și-mi închide ușa de la baie în nas : »Mami nu intra, fac un experiment ».

Eu, când aud de experimente, văd un singur lucru : dezastru (hârtie aruncată peste tot, apă, sticluțe de gel de duș și de șampon desfăcute, golite și aruncate, săpunuri scoase din ambalaj si cutiile tăiate si aruncate peste tot, apă șiroind pe mobilă…).

Așadar o avertizez prin ușă să nu facă dezastru. Nici prin cap nu îmi trecea că EI i s-ar putea întâmpla ceva.  Așa că mă îndrept din nou spre bucătărie, să termin mâncărica si cu gândul că voi avea ceva de curățat după. Nu apuc să fac mare lucru că aud un țipăt. Imi dau seama imediat că nu e de alint și ma reped la baie : Amyra plângea cu mâna la ochiul drept în care îi intrase un pic de detergent lichid. Prin tot dezastrul de pe jos și pe sus (pliculețe de detergent ce se scurgea pe jos și pe chiuvetă) o ridic fix cum era și o bag direct în cadă, unde încerc cu dușul să îi îndepărtez tot detergentul din ochi.

Pe ambajul detergentului stă scris că provoacă leziuni ocupă de grave. Plecăm așadar spre urgențe, neștiind exact unde ar trebui să mergem în astfel de situații. La Grigore Alexandrescu lume ca in piață deși era ora 10 seara. Oameni pe scaune, peste tot, oameni la coadă la Triaj, pe câteva rânduri. Îmi fac oamenii semn să merg în față. Soțul, întreabă ce sa facem în acest caz : copil de 3 ani detergent in ochi. I se spune să stăm la coadă la triaj. Ne așezăm așadar la coadă. După 50 de minute, situația este aceeași, nimeni nu intra la triaj, nimeni nu ieșea. Se mai ridicau 2 -3 oameni chemați de pe scaunele din jur si alți 4 -5  care nu raspund la apel (de la atâta așteptat probabil au mers în altă parte).

Mă adresez Doamnei de la receptie, ce se întâmplă? E lipsa de personal ? E vreo problema ? De când veniserăm noi, în afară de aceasta doamnă asistentă nu mai văzusem niciun cadru medical.

Mi se raspunde ca e un spital de urgență, nu cabinet și cazurile sunt luate în funcție de gravitate.

Mai intreb și eu pe ce criterii ori cum este verificată gravitatea cazurilor din moment ce după aproape o oră nimănui de la coadă la triaj nu ni se realizate o fișă care să pună vreun diagnostic de gravitate/urgență.

Abia după această discuție nu prea amicală, aceeași doamnă asistenta blondă începe să îi ia la întrebări pe toți cei din coada de la triaj. Dvs cu ce problemă, dvs cu ce până ajung la noi – penultimii în coadă. Repetam povestea de la început când ni se recomandare sa stam la coadă la triaj : detergent in ochi, copil de 3 ani, aproximativ 2 h (deja acum) în urma.

Doamna asistentă raspunde stupefiată : « Dar noi, aici nu avem oftalmologie! Stați degeaba! Trebuie să mergeți la urgențe la Lahovari! »

Serios ? Si cam de unde ar fi trebuit să știu eu toate spitalele cu specializările fiecăruia din București?? De ce mi s-a mai spus inițial să stau la triaj? Ori doamna angajată acolo nu știe că Grigore Alexandrescu nu are oftalmologie ? Câte ore ar fi trebuit să mai stau la coadă la triaj ca să aflu că stau degeaba? Ori oamenii de acolo, până când cineva sa le facă o fișă care să stabilească gradul de urgență? Probabil se gândesc că poate dacă nu aveau o urgență cât stai la coadă, se creează una.

20190604_204557.jpg

Da, știu, sunt mulți care vor arunca cu pietre: copilul Nu trebuia lăsat nesupraveghat, singur în baie? Doamne ferește!  Dulapul unde există detergenți, substanțe interzise, etc trebuie închise. Mama să îl țină de mână la sculat, spălat, îmbrăcat. Din păcate, nenorociri se pot întâmpla și de mână cu mama.

Iar eu am fost binecuvântată cu doi copii independenți și foarte voluntari. Pe lângă dorința de explorare și curiozitatea caracteristică fiecărui copil, ai mei sunt și mai și. În plus nici eu nu am îngrădit prea tare această tendință naturală a lor.

Am foat alaturi să le explic ce nu e bine, dar i-am lăsat să încerce să guste lumea. Și da, de băgat la mașina de spălat am pus mereu împreună și am vorbit despre substanțe nocive nu doar cu această ocazie. Dar uneori, se mai întâmplă și nefăcute. Nu știam până la acest eveniment neplăcut cât de periculos poate fi detergentul (Da, provoacă arsuri ale corneei și nu e de glumit). Slavă Domnului că se regenerează ușor și la 2 -3 zile după incident totul este ok. Dar cel mai bine în astfel de cazuri este să mergem degrabă la Urgențe. Noroc să mai și nimerim din prima unde trebuie.

Nu vreau să generalizez, am găsit oameni deosebiți peste tot (De obicei la urgențe eu merg cu cei mici la Emilia Irza), la Lahovari am dat peste 3 doamne drăguțe, care în ciuda orelor târzii, ne-au ajutat imediat și ne-au liniștit și pe mine care plângeam și pe fiu-meu care se ascunsese într-un colț si jelea și pe Amyra care țipa speriată. Probabil, că și la Grigore Alexandrescu e o organizare minunată în general și doar am avut noi ghinionul să nimerim într-o seară mai ciudată dar cred că mai avem mult până departe. Cred ca sunt multe de îmbunătățit din punct de vedere administrativ- organizatoric dar și uman. Cred că mai trebuie educată un pic și populația – dacă nu este o urgență, well- încearcă să nu aglomerări inutil sala de urgențe și să o transformi în cabinet de consultații pentru că poate tocmai acest lucru îi va face mai mult rău decât bine copilului.

Dar, cum spuneam, Dumnezeu să ne ferească de boli dar și de oameni care nu își fac treaba nici cu drag, nici cu profesionalism.
Sănătate multă sa avem. Sunt Laura si te astept si pe mamide2.

Publicités
Publié par :lauragherghe29

Lasati un comentariu

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Photo Google

Vous commentez à l'aide de votre compte Google. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s