Prima zi ca prima, dar următoarele….

Prima zi de școală a trecut, au trecut și emoțiile și bucuria revederii colegilor și a doamnei/doamnelor. Rețelele de socializare au duduit de poze cu elevi și preșcolari zâmbitori și frumos îmbrăcați, pieptănați, aranjați; de părinți emoționați și nostalgici. Dar gata, asta a fost ieri!

Azi, totul intră în normal. Ieri și soarele strălucea și vremea era mai blândă. Azi nici vremea nu a prea ținut cu noi: norii s-au îngrămădit pe cer și un vânticel rece care pare numai că nu zicea : “Trezește-te ! Vara a trecut!”

Și traficul este îngreunat, peste tot blocaje! Nici copiii nu se mai trezesc veseli: “De ce să mergem la școală/ grădi? I-am văzut pe colegi ieri!”

Readaptarea la școală și program nu e ușoară și nu prea scapi de ea la nicio vârstă. Dacă sunt copii care își intră în ritm mai repede nu este neapărat că sunt mai adaptabili ci poate doar mai responsabili. Și, să fim serioși, nici noi, adulții după concediu, nu suntem deloc fericiți în prima zi de muncă.

De fapt, am avea nevoie de un concediu după concediu pentru a reintra în obișnuința programului, a trezitului devreme, a regulilor. Numai gândul reîntoarcerii la muncă e un stres.

Uneori, când Arthur era mic, și din lipsă de ajutor, preferam să meargă mereu la grădiniță. Orice pauză transforma apoi reintegrarea într-un coșmar. Anul acesta nu a mai fost chiar așa : s-au trezit destul de ușor, s-au spălat, au mâncat și doar pe alocuri – la cea mică- au fost scâncete că nu mai vrea.

Dar oare cum va fi mai mâine sau săptămâna viitoare când vor apărea și temele în peisaj, ori poate cursuri opționale. Când ziua va scădea și vremea va deveni tot mai morocănoasă? Să sperăm că nu și noi odată cu ea !!

La voi cum este readaptarea ? Pentru cine e mai greu?

Sunt Laura și vă aștept pe mamide2.