In vară editura Paralela 45 a lansat o carte minunată : “Legenda lui Podkin o ureche – Saga celor cinci tărâmuri”. Dar ce vreme e mai potrivită pentru citit decât o toamnă aurie? Fie că e cald și plăcut și poți ieși pe o bancă în parc unde mângâiat de razele blânde ale soarelui și înconjurat de culorile superbe ale naturii, poți să te afunzi în poveste… Fie că e rece și înnorat, totul înconjurat de o ceață densă și lăptoasă, și cu o cană de ceai aromat să te imaginezi deja personaj în poveste.
Oricare din cele două variante mi se pare la fel de atrăgătoare, motiv pentru care iată și lectura. Înainte însă de a mă apuca eu de treabă am vrut să aflu câte ceva de la Arthur, care citise deja cartea. Vedeți un mic rezumat în video (nu se lasă filmat așa că am improvizat ceva dar nu am putut ajunge la final căci m-a descoperit 😦 ).
<
Podkin, este un iepuraș de 8 ani, răsfățat și fără griji, un mic pierde-vară care nu vrea să învețe nimic. Nu îi place nici să meargă la școală, nici să învețe meșteșugul armelor, nici să studieze geografia. Ar fi cel mai fericit dacă doar ar sta (doamne câtă asemănare cu al meu copil…:( ).
Dar, pentru că este băiat, Podkin îi va urma la conducerea coloniei, tatălui său, Lopkin. Aceasta este regula și nimic nu o poate schimba deși Podkin ar schimba bucuros locul cu sora lui cea mare – Paz. Ea e studioasă, corectă, muncitoare. Nu face nimic greșit și nu ar îndrăzni să iasă din cuvântul părinților. Mai mult, Podkin descoperă că, atunci când el nu mergea la lecțiile de luptă, Paz se prezenta pe furiș, astfel știa să mânuiasca sabia mult mai bine decât Podkin.
În urmă cu mulți, mulți ani, Zânele și Hapligon – o ființă întunecată ce pusese stăpânire pe pământ și îl acoperise în pâcla fierului, au făcut o înțelegere : Cumpăna. Aceasta trebuia să fie mereu în echilibru, altfel dacă se răsucea prea mult într-o parte sau alta, Cumpăna se răsturna. Hapliogonul luase lumea de sub pământ iar Zânele lumea de deasupra, cu tot ce e frumos și curat.
Erau vremuri fericite când iepuriii mergeau în două picioare, aveau galerii subterane – colonii – minunate și trăiau în armonie. Zeițele le oferiseră celor 12 colonii, 12 daruri alese. Lopkin primise un pumnal care la prima vedere nu atrăgea atenția cu nimic. Pe acesta i-l transferă iepurașului Podkin atunci când Scaramashank- căpetenia Hapliilor -atacă colonia Groapa Lunii.
Cartea e o povestire in ramă, destinată copilașilor un pic mai mari și obișnuiți cu lectura deoarece sunt reveniri în actualitate ori alunecări în povești adiacente care dau ascultătorilor imaginea de ansamblu a lumii poveștii. Astfel, micii ascultători, strânși în jurul bardului află despre zâne, Hapligon și cum au apărut Haplii.Tonul poveștii e plăcut și cartea e foarte cinematică.
Pe lângă atmosfera extraodinară pe care o creează, povestea e apropiată copiilor prin prisma eroului : și lui îi e frică, și el e leneș ori laș, ori înfricoșat si vrea la mama, și el ar vrea să renunțe ori să dea înapoi dar reușește să meargă înainte si să învingă Răul… Nu e eroic, nu e fantastic, e doar ghidat de sentimente bune. Plus are și câțiva prieteni de nădejde.
Acum, așteptăm cu nerăbdare continuarea: “Secretul Scorburii Întunecate.”
Sunt Laura si te aștept pe mamide2. Lectura plăcută!
Mami de 2 