V.S + V.S = Love
Cam așa ar trebui să fie dacă ne luăm după clarvazătoarea Kaori Tanaka care spune clar și răspicat ori de câte ori are ocazia că nu există coincidențe. “Universul știe” cel mai bine și el aduce împreuna lucrurile și oamenii care trebuie să fie împreună.
Virgil Salinas este un băiețel de 11 ani timid, slăbuț și complexat. Până și familia sa – cu excepția Lolei sale dragi îl consideră așa, motiv pentru care nici nu îi spun pe nume ci i se adreseaza de fiecare dată cu “Țestoasă” făcând aluzie la timiditatea lui extraordinară și fuga în carapace de fiecare dată când are ocazia.
În fiecare joi merge la o clasă specială – clasa copiilor speciali. El are probleme cu cifrele. Ea, nu pare să aibă probleme intelectuale, ba chiar pare super inteligentă, doar ca e surdă. Un an întreg s-a chinuit sa se apropie de ea, dar cum era de așteptat, nu i-a reușit. Așa că apelează la Kaori, prietena lui.
Kaori Tanaka consideră că e un spirit reîncarnat, ea are darul clarviziunii, are o cameră sacră și rituri pe care tebuie să le respecte, face ceremonii spirituale, arde tămâie și are și o asistentă : Gen, surioara ei in clasa întâi, foarte ancorată în lumea profană dar ce să faci, nimeni nu e perfect. Păcat că singurul client al lui Kaori – deocamdată – e Virgil.
Dar, Universul Știe și tot prin intermediul lui Virgil Salinas și a cărții ei de vizită pe care acesta o pune la avizierul supermaketului, îi parvine și cel de-al doilea client, rezolvarea celui mai mare caz al ei și începutul unei colaborări fructuoase.
Valencia Somerset e ca un tunet, o forță de nestăvilit, o tornadă, sigură pe ea, puternică, fără teamă, în ciuda handicapului, care pe alții i-ar arunca într-o timiditate teribilă. Și nu stă să își plângă de milă, nici nu suferă teribil atunci când cea mai bună prietenă o respinge și o trădează. Doar că începe să aibă coșmaruri și insomnii. Așa ajunge să apeleze la Kaori. Poate că spiritele o vor ajuta,… deși nu prea crede ea în astfel de lucruri.
Chet – poreclit Taurul sau Față Turtită e bullingatorul tipic care ascunde de fapt un mare complex și nesiguranță. Prin purtările urâte față de ceilalți copii încearcă să-și mascheze nesiguranța, timiditatea și faptul ca de fapt nu excelează în nimic. Marea lui temere că nu va intra in echipa de baschet si astel nu va mai fi demn de respectul tatălui său.
Momentele începutului vacanței mari sunt povestite rând pe rând din perspectiva copiilor, fiecare aducând propria tonalitate. Cartea se citește ușor chiar dacă se schimbă naratorul destul de des, deși se adresează unor copii ce au deja exercițiul lecturii.
Un farmec aparte e dat de universul cultural filipinez pe care autoarea îl știe atât de bine și îl introduce natural prin bunica Lola : mituri filipineze scurte și eroi pitorești își pun amprenta asupra povestirii. La fel cuvintele/ expresiile filipineze : “Bayani”, “ay naku”, “mahal kita” (te iubesc) , “manang” (mama), “ay sus”, “anak”… Peste toate plutind un aer mistic aproape, dat de legatura sfântă de dincolo de cuvinte dintre copil și bunică.
O bună poveste de început de vacanță chiar dacă nu e vacanța mare. 🙂
Sunt Laura și vă aștept și pe mamide2. Lectura faină!