Crăciunul nu e numai despre cadouri

Când încep copiii să nu mai creadă in Moș Crăciun și cum se produce acest lucru ? Cum se face trecerea de la lumea magică la cea profană? Eu nu îmi aduc aminte de “momentul când am aflat”. Nu a fost ceva tragic, nu a fost un moment precis, nici nu a zdruncinat ceva în  mine definitiv și irevocabil. Ceea ce îmi doresc și pentru copiii mei.

Știm cu toții, noi părinții, cât de greu ne este să păstrăm secretul, să facem să pară magic, să aflăm ce își doresc cu adevărat, să cumpărăm cadourile și apoi să le ascundem și împachetăm până la momentul corespunzător. Când nu ai nicio mână de ajutor – a se citi persoană care ar putea sta cu cel mic, cei mici – e și mai dificil și te trezești în Ajun nepregătit.

Evident, că există acum și varianta cumpărăturilor online. Am apelat la ea de câteva ori, am avut ghinion – că așa sunt eu- și ba, nu mai era nimic în stoc dar nu se sinchiseau sa îmi spună acest lucru decât după câteva zile. Ba exista varianta să mergi direct la producător la mama naibii, ba am avut surprize neplăcute la primire nefiind exact cum credeam. Așadar am renunțat la online pt cadourile lor, cel puțin pentru Crăciun.

Deci, așa cum spuneam Craciunul e uneori o adevărată problemă pentu părinți. Pentru că, pe lângă dificultățile întâmpinate în a afla, alege, cumpăra și dosi cadourile, mai trebuie să gestioneze și diferitele mentalități ale altora – rude, părinți, prieteni care poate nu sunt pe aceeasi lungime de undă cu părinții. 

Poate alte familii au alte obiceiuri și tradiții și te trezești că ești mereu în gardă: ba să nu spună cineva ceva diferit de varianta cu care i-ai obișnuit pe copii, ba să “dregi busuiocul” când răul e deja făcut. Iar atunci când ai și un copil mai mare e și mai dificil.

Nu știu când s-a produs la Arthur declicul, probabil că odată cu vârsta aluziile celor din jur devin tot mai mari și tot mai evidente. Probabil și părinții odată cu vârsta încep să lase garda jos și nu se mai chinuie să explice lucruri evidente, nici să mai adauge un strop de magie dacă nu e cazul. Ceea ce s-a întâmplat la noi, a fost mai mult o înțelegere tacită. Aceea de a nu strica magia. 

Iar copilul a aderat instinctiv la acest lucru, până la urmă ce ar fi avut de pierdut ? Dimpotrivă, aș spune. A continuat să facă scrisorile de Moș Nicolae și Moș Crăciun. Parcă și mai frumoase, chiar. A continuat să mă întrebe când le trimit. Ba chiar a apelat anul ăsta la un truc magic, făcând scrisoarea în numele surorii lui, spre deosebire de anii trecuți când el scria și pentru ea.

Dincolo de toate mă bucur că a înțeles despre ce este Crăciunul. Despre bucuria de a dărui și despre familie. Poate că atunci când copiii vor să cumpere ceva online ori își instaleaza aplicații gen Fashion Days ori About you, n-ar trebui să îi certăm prea tare, ca mâine -poimâine vine Craciunul și “eu nu am ce să pun sub brad pentru tine…”. 

Crăciunul nu e numai despre cadouri, e despre bucuria de a face cadouri celor pe care îi iubim și de a-i surprinde. Pentru că ce poate fi mai frumos decât steluțele din ochii lor pentru câteva secunde?

Sunt Laura și te aștept și pe mamide2.