Nu ți-am mai scris de mult dragul meu. De fapt, am tot evitat să îți scriu dintr-un soi de reținere, teamă parcă de a nu comite o imprudență. Pentru că, de fiecare dată când te-am implicat în ceva public, ai fost foarte reticent, lumina reflectoarelor te face sa te simți jenat. Nu fi !! Când faci un lucru bun e în regulă! Poate nu ești foarte confortabil, ori nu știi cum să reacțoonezi dar sigur e un sentiment plăcut. Așa că nu te jena!
Fă lucruri bune și frumoase și să nu ai teamă să le arăți.
A trecut mai bine de un deceniu de când suntem împreună și-ți sunt datoare cu câteva explicații. Practic, copilăria mică, vremea poveștilor și a lui Moș Crăciun a cam trecut. Tu însuți ai crescut (nu fizic prea mult, din păcate 😉 ) și te-ai schimbat foarte mult în ultimii ani. Ești o combinație de sensibilitate și curaj extraordinară. Mi-a plăcut întotdeauna partea asta sensibilă a ta, chiar dacă alții nu o văd, ori tu te chinui să o ascunzi prin tot felul de teribilisme făcând să pară că ești de fapt foarte obraznic.
Să fii sensibil nu e cel mai comod fel de a fi. Poate e chiar dificil de trăit alături de un om care simte și resimte mai mult decât ceilalți, mai ales dacă e combinat cu o mare dificultate de a se exprima / justifica pe sine.
Știu că de multe ori ai suferit enorm, ori te-ai întrebat care e rostul tău în lumea asta : nu-s întrebări pentru un copil de 10 ani, ar spune unii. Aș vrea să-ți spun că e OK. Nu te speria!! Te înțeleg perfect. Si eu am trecut prin aceleși emoții profunde ca și tine în jurul aceleași vârste, și mai micuță. M-am crezut nedemnă de lume, am plâns și m-am urât. Dar am greșit. Nu aș fi vrut să treci prin aceleași trăiri. De asta îți spun acum:
e OK să fii sensibil. E OK să fii diferit. E OK să nu te placă toată lumea ori să ai doar câțiva prieteni.
Îmi place foarte mult că ții la punctul tău de vedere. Este foarte bine să ai propriile reguli pe care să le respecți cu sfințenie. Îmi place că nu faci rabat de la nimic, nici de dragul unuia dintre membrii familiei atunci când ai dreptate. Nu este însă bine când te încăpățânezi în lucruri greșite. Și tu știi când se întâmplă asta.
Să știi că uneori e ok să lași de la tine. Nu înseamnă că pierzi.
Ți s-au schimbat prietenii din copilărie. Atunci erai super legat de câțiva băieți. Erați mereu împreună, împărtășind aceleași pasiuni, petrecând mult timp împreună cu veselie. Acum prietenii aceia s-au distanțat. Si-au făcut alți prieteni. Au poate alte pasiuni. Timpul vostru împreună e foarte rar și atunci parcă nu vă mai regasiți. Ori uneori, ai impresia că nimic nu s-a schimbat. Retrăiti momente scurte dar de o bucurie intensă.
Nu te speria!! E normal să nu mai fii la fel ca la 6 – 7 ani. E normal să te fi schimbat și prietenii tăi să se fi schimbat și ei.
Asta înseamnă că ați crescut și ați evoluat diferit. Dar amintirile nu ți le ia nimeni. Iar faptul că, atunci când vă vedeți, rar, te bucuri încă, e un semn că prietenia voastră a fost profundă.
Încet, încet intri intr-o altă etapă a vieții tale. Nu mi-ai spus când ai aflat de Moș Crăciun. Dar mă bucur că nu a fost traumatizant pentru tine. Și mai mult mă bucur că ai avut inteligența să alegi ce e bun din asta. Și ce dacă în spate stă poate un interes pragmatic acum?? Superficial, unii ar crede că profiți doar.
În realitate îți place sentimentul de surpriza, bucuria pregătirii, tradițiile pe care le-am țesut de-atâția ani împreună. Nu vrei să pierzi asta. Și mă bucur!!
Vei întâlni tot mai multe provocări în exterior, și nu din cele mai bune din păcate. Nu te lăsa ademenit de ceea ce este superficial și găunos. Alege cu inima și ai încredere în instinctele tale. Eu îți voi fi mereu alături chiar dacă nu știu să ți-o arăt mereu, chiar dacă ai impresia uneori că e exact invers. Și cel mai important: am incredere în tine. Te rog să ai și tu.
Sunt Laura. Te aștept si pe mamide2.
Mami de 2 