Am fost pe la mama după Crăciun. Am mâncat “albă ca zăpada” și cozonac făcut de mine. Mama nu a reușit niciodată sa facă cozonacul bun dar nici nu i-a plăcut. Mai bine se băga la torturi și prăjituri complicate decât să facă cozonac.
Ne-am adus aminte de toate dulciurile ori sărăturile copilăriei și Doamne câte mai erau : de la prăjituri cu foi și cremă pe care o mâncam direct din oală, celebra televizor, torturi cu frișcă ori cu mere, cremșnit, cremă de zahăr ars până la toată patiseria cu sau fără forme pentru care îl chinuia pe tata să i le facă: poale-n brâu, nuci, sărățele, biscuiți șprițați, omiźi, piersici, cornulețe cu nucă ori cu rahat, toată nebunia pentru care muncea uneori de sâmbătă.
Pentru că aluatul pentru minunile astea era cel mai bun pregătit cu osânză, ori pentru asta operațiunea se întindea la propriu și la figurat pe mai multe etape.
Nu știu de unde avea mama chef și poftă după un schimb 3, mers cu autobuzul și muncit la țară, spălat și pregătit copiii, să mai facă și dulciurele. Te iubesc mamă pentru toate amintirile astea și îți mulțumesc pentru toată strădania, grija, dăruirea și vrednicia ta.
De Crăciun, mama mi-a dat astfel, în amintirea vremurilor trecute, și niște osânză :”să faci și tu sărățele la copii, că sunt foarte bune și le faci repede”. Draga de ea, tot ce e făcut din inimă pentru familie, i se pare ei repede…
Am pus osânza la congelator și…am uitat de ea. Nici timp nu am să-mi prisosească, până de curând când am zis ca n-ar fi rău să încerc sărățele mamei care se desfăceau foițe, foițe.
Ingrediente pentru treaba asta serioasă ?? Doar 3 :
– un pahar de apă minerală
– făină cât cuprinde
– o lingurița de bicarbonat de sodiu
– brânza, vreo jumătate de kilogram.
Se frământă după care se întinde foaia, peste care se pune un strat generos de osânză. Se împăturește frumos (ca un cearșaf) se mai frământă un pic si se pune la rece la frigider. Peste vreo 2 ore, se scoate iar coca : se întinde, peste se pune iar un strat generos de osânză, iar se împăturește, iar se dă la rece. Și tot așa de înca vreo 2 ori.
De-asta ziceam că muncea uneori mama vreo 2 zile la sărățele. Dar nu e timp pierdut mult cu ele. În 5 minute ai terminat de întins și frământat iar de ingrediente nu pot să zic decât că mai ieftin de atât chiar nu se poate!!
Minunea cu sărățelele astea e că nu costă mult, poți să faci și altceva între timp, știi cum le-ai făcut, te țin mult și chiar pot ține loc de un mic dejun ori gustare. Spor la bucătărit.
Sunt Laura. Te aștept și pe mamide2.
Mami de 2 