Cum trece vremea…

Ma uit în ochii lui înainte să plece (iar) afară și îl opresc pentru o clipă : ” Te iubesc să știi. Și aș fi vrut să știi că îmi pare foarte rău pentru toate momentele în care nu ne-am înțeles, în care am țipat și am zis lucruri urâte…, în care nu te-am înțeles, îmi pare ff rău!! Așa-i ca te -ai simțit neînțeles uneori?”

Dă din cap cu repeziciune și îi simt nerăbdarea de a pleca pentru a se vedea cu prietenii, chemarea vârstei e mult mai importantă. Zâmbesc căci îl înțeleg perfect. Aș fi vrut să îi spun mult mai multe, să știe că nu e nimic din ceea ce am zis la nervi și nici eu nu sunt aia.

As vrea să știe că e un băiețel brav, să aibă încredere în el, aș vrea să se vadă așa cum e, cu nimic mai prejos decât alții și să fie conștient de cât îl apreciez. Aș vrea să cred că avem o relație puternică dincolo de noi. 
Zâmbesc rapid, luându-i capul în mâini. E aproape cât mine (poate nu e mult, zic eu de la înălțimea mea de un metru jumate)… Doamne când a crescut atât? La anul poate va fi cât mine și apoi își va urma calea lui…
 “Să știi că am vrut să îți scriu toate astea aseară pe whatapp, dar apoi m-am gândit ca o sa-mi dai cu seen și era important pentru mine să te simt și să mă uit în ochii tăi.” Zâmbește si el grăbit să se sustragă cât mai repede dar fără să-mi rănească sentimentele : “Bine, mama, hai că trebuie să plec. Te iubesc.”

Imi aduc aminte când avea 6 luni, stăteam amândoi în pat. Era întors cu spatele la mine, dormea. O respirație firavă îi făcea trupșorul mic să tresalte ușor. M-am apropiat atunci și l-am luat în brațe ca pe un om mare – pentru prima dată fără teamă, fără teama de a-l strivi ori de a-i face cumva rău. Incepuse sa se transforme în băiețel. 

A fost mereu slăbuț și mic dar puternic. De atunci a tot crescut câte puțin, constant. A avut pasiuni puternice și perpetue: mașinile și bicicletele. :D. A fost un om simplu și corect. Și-a urmat calea lui fără a se lăsa influențat de ce cred alții și fără a face lucrurile pentru că așa trebuie.
Nu îi pasă de convenții si poate deveni foarte dur și brutal atunci cand e lezat. Furia îl transformă complet, de nestăvilit. Dincolo de asta e însă un suflet blând, o combinație ciudată de sensibilitate și forță, de simplitate și opulență. Si are cel mai ușor pupic pe care l-am simțit vreodată (norocoasă eu cât încă își va mai aduce aminte să mi-l dea).

Dar mai are ceva. Acea năstrușnicie tipic baiețească, acea dorință de adrenalină, de a se pune  în pericol și a încerca cele mai periculoase chestii. De a se simți acolo la limită!!
Apoi, are acea responsabilitate care mi-a dat curajul să îl las să mearga singur in fața blocului de la 5 ani, să traverseze strada ori sa mearga la școală singur de la 9 ani si chiar sa o ia de la grădiniță pe sora lui, când eu nu puteam. 

• 

O combinație atât de naturală, de firească de : “Eu pot, stai liniștită. Count on me. Mă descurc.”Si da, ma bazez pe tine, cu adevărat. 
Sau atitudinea aia care spune :  “Hai mai lăsați-mă, și ce dacă nu sunt primul? Si ce daca nu iau premiul cel mare ? Nu vreau, pur și simplu nu îmi place. . Ca atunci când știu chestii dar nu le spun. Stii, îmi e așa …un pic rușine când știu lucruri și le spun in fața lumii.”

” Dar nu te simți bine când ești apreciat??”

-“Ei ba da, dar.. “

Ca atunci când poți lua 10 la istorie daca spui imnul dar tu pur și simplu nu vrei. Ca atunci când spui ” hai mama, ce 8 nu e nota bună? Sau cand te încăpățânezi să nu înveți pentru note. 
Da, aș vrea să zic că nu contează…din păcate nu e chiar așa. Si nu îmi convine si te cert dar să știi ca apreciez atitudinea si corectitudinea ta. 

Cand ai crescut copile atât? Mai ai un pic și ieși din copilaria asta magică. Si aș vrea să treci cu bine prin preadolescența si adolescența asta ciudată (mai ales tu, la fel însă și noi). As vrea să nu stric ce a fost atât de frumos si bine orânduit de la natură, în proporții atât de bune… aș vrea să nu te stric cu convențiile și credințele mele dar să îți dau totuși direcția cea buna…

Cred ca vei fi un barbat adevărat : frumos, deștept, curajos, responsabil, sensibil, muncitor, iubitor, nici prea mult, nici prea puțin. Mai trebuie să lucrezi un pic cu tine (la fel ca și mine, da) :

• Să lucrezi cu tine si să iesi din zona de confort, numai asa îți vei invinge fricile.
• Să înveți să fii mai empatic mai ales cu sora ta și cu fetele în general. 
• Să fii mai puțin încăpățânat în lucruri urâte.
• Să ai mai multă încredere în tine.
• Să nu îți mai fie frică să ieși în evidență cu lucruri bune.
• Să fii mai muncitor și mai consecvent, știi talentul și inteligența naturală trebuie dublate de multă muncă (oricât de nașpa ar suna). 
• Să stai la poze…nu e chiar atât de greu!!!
• Să ai rabdarea și consecvența să înveți ceva bun în fiecare zi.
• Offf, cum trece vremea…Ne vedem pe mamide2.